De fiecare dată când simți că ți s-a întâmplat ceva rău, că este nedrept, că lucrurile ar fi trebuit să stea cu totul altfel, te întrebi “De ce eu?” sau “Cum este posibil așa ceva?”.

Atunci este momentul să faci doi pași înapoi și să privești imaginea de ansamblu. Este problema care te frământă cu adevărat gravă? Nu cumva compari momentele tale de durere cu clipele fericite ale celorlalți, imortalizate într-o fotografie și publicate pe o rețea socială?

Privește în jur, ascultă știrile, deschide o carte de istorie. Lumea e plină de nedreptăți, oamenii sunt capabili de absolut orice.

O vizită la Auschwitz dovedește acest lucru. M-a impresionat teribil acest pantof stingher, unul dintre obiectele colectate de naziști de la deținuții evrei când intrau în lagărul de concentrare. O femeie ca mine a mers la magazin, a ales cu drag perechea de pantofi albaștri cu ancoră, poate iubea marea, poate avea ochi albaștri. Oameni la fel ca mine au descălțat-o, i-au tăiat părul, au înfometat-o, au bătut-o și au exploatat-o, apoi au omorît-o fără nicio umbră de empatie.

 

In acest context, lucrurile din prezent se schimbă. Ți s-a întâmplat ceva urat, dar: ești în viață? întreg? sănătos? ai mâncare, locuință, prieteni, familie? ai un serviciu de unde câștigi bani? trăiești într-o țară în care nu sunt războaie sau atacuri armate? Atunci nu există nicio problemă pe care timpul să nu o rezolve.

Viețile oamenilor, de aproape sau de departe, îți arată că binele este excepția. În restul timpului, fiecare supraviețuiește cum poate și speră că fericirea este aproape, la doar un pas.

Foto © Loredana Dumitrașcu