Turist

Pe urmele lui Marcus Vinicius

Încă de la vârsta de 10 ani, personajele din cartea “Quo Vadis” a lui Henryk Sienkiewicz mi-au umplut de vrajă orele, făcându-mă să visez cu ochii deschiși: viteazul Marcus Vinicius, inocenta Lygia, Petronius cel diplomat și admiratoarea sa, sclava Eunice, trădătorul Chilon, împăratul Nero intoxicat de putere, vicleana Popeea și veșnic credincioasa Acteea.

Aflând care sunt preferințele mele literare în clasa a IV-a, bibliotecara de la Liceul Pedagogic din Constanța s-a mirat și chiar s-a revoltat. Era neobișnuit ca un pionier din anul 1985 să citească despre uciderea violentă a creștinilor în arenele Romei. Indignarea i-a fost puțin atenuată de faptul că Quo Vadis este cartea care i-a adus lui Sienkiewicz Premiul Nobel pentru Literatură în 1905.

Ediția pe care o citeam, cadou de la bunicul meu, era atât de veche încât trebuia să întorc paginile îngălbenite și fragile cu mare grijă, să nu se descompună sub degetele mele. Din cauza asta, experiența cititului devenea o aventură: parcă descifram un manuscris foarte vechi din arhivele Vaticanului!

Cam asta a fost viața mea de copil crescut fără televizor. Apoi au apărut și la noi filmele: cel din 1951 cu Robert Taylor și Deborah Kerr și apoi cel polonez din 2001, regizat de Jerzy Kawalerowicz, cu Pawel Delag, Magdalena Mielcarz și Boguslaw Linda în rolurile principale, varianta pe care eu o prefer chiar și în ziua de azi.


Așa că, 22 de ani mai târziu, când am ajuns la Roma, ardeam de nerăbdare să o pornesc pe urmele personajelor favorite. Știam că biserica Domine Quo Vadis este undeva în afara Romei, la intrarea pe Via Appia Antica și că, tot pe acolo, se aflau și catacombele San Callisto în care se întâlneau în secret primii creștini.

Unde te duci, Doamne?

Mă întorc la Roma să mă răstignească din nou,
pentru că tu mi-ai părăsit poporul!

Biserica este ridicată chiar pe locul în care se spune că Sfântul Petru, în timp ce părăsea Roma pentru a scăpa de persecuție, s-ar fi întâlnit cu Hristos. “Unde te duci, Doamne?”, l-ar fi întrebat Petru. “Mă întorc la Roma să mă răstignească din nou, pentru că tu mi-ai părăsit poporul!”, i-ar fi răspuns Hristos. În urmă acestei întâlniri miraculoase, Petru s-a întors la Roma și a fost ucis în Circul lui Nero, pe locul în care este bazilica San Pietro astăzi.

Bisericuța Domine Qvo Vadis este simplă, diferită de catedralele mărețe din centrul Romei. Are icoana Sfintei Fecioare cu pruncul deasupra altarului și icoanele Sfântului Petru și a lui Hristos de o parte și de alta. Piatra din imaginea de mai sus se află în centru și se spune că marchează locul în care apostolul a avut viziunea. Tot aici i-a venit lui Sienkiewicz ideea de a scrie acesta carte dramatică, dar plină de speranță.


Șase ani mai târziu am ajuns în Varșovia unde, absolut întâmplător, am descoperit și casa memorială Henryk Sienkiewicz, pe strada care îi poartă numele. Și uite așa, în 28 de ani, am închis triunghiul Constanța – Roma – Varșovia, ca o adevărată tocilară în căutarea persoanjelor imaginare care i-au fermecat copilăria.

3 Comments

  • Foarta frumoasa cartea.E si preferata mea,dar nu pentru ca arata sfasietoarele ucideri ale crestinilor,ci pentru transformarea pe care a suferit-o Vinicius,regretul lui Chilon,nebunia lui Nero si multe alte aspecte.Cat despre simpla Biserica din Roma,de acolo a inceput crestinismul,prin simplitate,iubire,credinta si speranta si nu ar fi crezut Sfantul Petru ca in viitor locurile de inchinare pot fi atat de costisitoare.

Comments are closed.