Arta

Pinocchio

Azi am văzut spectacolul Pinocchio la Teatrul Ion Creangă. O păpușă de lemn, capricioasă, răsfățată și mincinoasă se transformă în ființă umană, înzestrată cu generozitate și iubire. Pentru sutele de copii din sală, însă, viața va însemna drumul înapoi, de la inocență și frumusețe înspre indiferență și individualism.

Foto: Pinocchio la Teatrul Ion Creangă

19 Comments

  • eu cred ca pinocchio e personajul negativ in toata povestea. sa fim sinceri, era un copil retard, cu capul de lemn, care fugea de acasa, extrem de nesabuit. exemple sunt cu duiumul.. daca i se facea frig vroia sa isi bage picioarele in foc ca sa se incalzeasca, era pacalit de niste lighioane (despre care cu totii stim ca nu poseda ratiune), mintea si cate si mai cate.. Puslamaua de rumegus insa e vazut de catre copii ca un personaj pozitiv.. ceea ce mi se pare de neinteles. Dupa parerea mea, cel care ar trebui sa aiba parte de mai multa atentie, este tatal sau, un om creativ si bun, despre care copiii insa nici nu stiu ca se scrie cu doi de “t”..
    i`m speachless..

    Monday October 10, 2005 – 11:27pm (EEST)

  • Nu stiu cat de retard e un copil care se maturizeaza si se transforma increcand, experimentand. Eu n-am uitat cum e sa experimentezi chiar “arzandu/ti picioarele in foc”… Neplacuta experienta, dar folositoare. Toti copii vor sa poata incerca liber tot ce le trece prin cap, dar cei mai multi se tem de pedepse. traim intr/o lume oarecum retarda, care iti ingradeste libera exprimare inca din fasa, daca e sa punem problema si in felul asta.

    Tuesday October 11, 2005 – 02:09am (PDT)

  • Ca sa nu mai vorbim de faptul ca bietului copil i se spunea tot timpul: “Eshti o papusha proasta cu capul de lemn”. Voua v-ar placea sa vi se spuna ca avetzi capul de lemn?! Cum sa nu fie Pinocchio complexat, frustrat, revoltat si speriat?

    Un lucru de laudat este si faptul ca, desi toata sala striga “Omoara-i, Pinocchio!” (este vorba de Vulpea cea sireata si Pisoiul cel rau), baietelul de lemn le-a dat numai o mama de bataie. Probabil ca asa era scenariul :)))

    Tuesday October 11, 2005 – 02:32pm (EEST)

  • Nu ma gandeam la Orwell… desi mi-a placut mereu sa-l citesc. Da’ sa nu-mi zici ca tu ai fost singurul copil caruia parintii i-au dat voie sa faca tot ce a dorit, sa experimenteze absolut tot ce-i trecea prin cap. iar eu nu vorbeam despre povestile pentru oameni mari. alea le gasim in Kafka, sau in romane ca Dune. Lore are dreptate la faza cu copii cuminti si raniti… dar si inversa e valabila. Asa invatam noi oamenii. Fiecare dintre noi e un si de Pinocchio pentru anumiti oameni din anturaj. Sper sa nu-mi creasca nasu’ in discutia asta :))

    Tuesday October 11, 2005 – 09:45am (PDT)

  • Cred ca nu m-am facut prea bine inteles, si desigur, asta numai din pricina mea.
    Succint:
    1. societatea actuala nu cred ca ingradeste cu nimic libera exprimare a individului (copil, batran, pisica sau mai stiu eu ce), eu unul nu am auzit de asemenea cazuri de “cenzura” din partea societatii (sau a lumii cum o numesti matale), desi cunosc, inhibitii dictate de catre unii parinti/profesori, whuteva`.. se intalnesc. Insa nu acestea fac subiectul discutiei, sunt cazuri izolate, iar noi ne referim strict la lume/societate.
    2. Daca eu am capatat sau nu libertate in a ma manifesta, in ce masura sau in ce mod.. iarasi nu face subiectul discutiei.
    3. “[..]a fost inshelat, ranit sau parasit, cel putin o data in viatza. In special aceia care au fost cuminti si au ascultat de parinti” -> Nu este o regula, e o idee ce nu poate fi sustinuta de teorie, poate numai de cazuri particulare, deci irelevante pentru fenomen.
    4. Povesti ca pinnochio nu fac decat rau psihicului fragil al celor mici, dupa parerea mea, intrucat personajul nu este inzestrat cu alte valori morale in afara de bunatate. Vrand sa pozeze, adica sa se vrea altceva decat este (o marioneta sculptata), iar nu consider ca e un model pozitiv si demn de urmat (vezi fabula cu broasca testoasa si vulturul, care mi se pare foarte potrivita in acest caz, si care oricum contine o mare doza de realitate).
    Concid: Jos cu pinnochio! 🙂

    Tuesday October 11, 2005 – 09:48pm (EEST)

  • bunica scufitei rosii, ca am nevoie de lemne pentru foc.. din padure daca iau vine Ocolul Silvic peste mine si ma amendeaza 🙂

    Tuesday October 11, 2005 – 11:05pm (EEST)

  • Eu credeam ca esti vanatorul dar se pare ca nu mai recunosc personajele :))

    Tuesday October 11, 2005 – 11:08pm (EEST)

  • undeva in biblioteci exista si o replica feminina a lui pinocchio: pinoccheta. era cuminte si tot a patit-o :)) Da’ acu’ pe bune, ce farmec ar putea avea o poveste in care copii nu fac nimic in afara de a asculta orbeste. plus ca nu e in natura noastra sa nu experimentam. de aia e atat de frumos sa fi om. ce daca te arzi? ai mai invatat ceva, iar noi oameniii, am fost programati sa invatam mai bine din propria experienta decat din experienta altora, chiar daca povestile ne invata de mici ca e mai bine sa inveti din patania altuia. mie mi-e drag pinocchio tocmai pentru ca are curajul sa incercerce, nu se teme sa esueze si devine om tocmai pentru ca a invatat sa faca ceea ce facem cu totii: ne intoarcem la matca ceva mai intelepti. bravo lui pinocchio :)) da’ iti dau o veste buna, la Ocolu’ Silvic din Cluj s-au ieftinit lemnele pentru foc cu 15% in toamna asta, asa ca fii bun si nu-l napastui pe bietul nasos. o zi buna

    Tuesday October 11, 2005 – 11:51pm (PDT)

  • he’s just a boy wannabe, that’s that… hai sa ne dorim cu totii sa fim altceva decat nu suntem si sa vedem unde ajungem, pentru ca sa fim seriosi, in viata reala nu exista fenomene fantastice care sa ne ajute, nu exista hocus-pocus, numai noi facem totul. asa ca nu merge! Genul asta de povesti fantastice, pentru un copil, creste mai degraba speranta in vreo coercitie exterioara din domeniul irealului decat sa se bazeze pe fortele proprii cum spui tu.. el in urma tuturor incercarilor lui prorprii nu a reusit nimic si asta se observa cat se poate de clar, in final a fost nevoie de o forta supranaturala ca sa se ajunga la rezultatul final.
    p.s. – Voi credeti in zâne? 🙂

    Wednesday October 12, 2005 – 01:53pm (EEST)

  • io cred in zane, de ce n-asi crede? nu cred in evolutionism, in oamenii care cred ca pot totul prin ei insisi, care cred ca lumea e la o aruncatura de bat de bunul lor plac. poate nu intotdeauna ne salveaza un hocus/pocus, dar intotdeauna “sfarsitul deosebeste inceputul”… sincer, eu am citit tone de povesti si n-am ajuns sa cred ca toate pot fi rezolvate doar prin coercitie exterioara, Doamne-fereshte :)) Intre Darwin si Pinocchio il prefer pe ultimul :))

    Wednesday October 12, 2005 – 05:45am (PDT)

  • Eu sunt pentru echilibru. Nu cred ca am aparut prin evolutie, dar nici nu cred ca exista personaje pozitive care ne pazesc de accidente, nenorociri si ghinioane. Ceea ce ni se intampla poate fi ori o coincidenta, fie un rezultat al actiunilor noastre. Cred ca putem si trebuie sa ne transformam viata si avem puterea sa o facem.

    Eu cred ca basmul e facut pornind de la ideea ca in copilarie suntem prea idioti ca sa intelegem ceva, asa ca totul e simplu si in alb-negru. In viata reala, evident, facem gresheli si capatam reflexe (se numeshte invatzare sociala, park)si sta in puterea noastra sa dam semnificatii lucrurilor. Asta ne face oameni. Avem nevoie de “zane” si de “zmei”, dar de regula acestia sunt oamenii de langa noi, care ne fac bine sau rau. Nu putem totul prin noi insine, avem nevoie de oameni.

    Ce o sa fie dupa moarte, nu stiu exact. O lume supranaturala, cu zane si ingeri sau un altceva pe care mintea mea nu poate sa si-l imagineze. Sunt sigura ca, nu peste mult timp, voi afla, cu sau fara voia mea. De aceea, ma straduiesc sa invatz cat mai multe acum, cat am experiente de trait si oameni de iubit.

    Wednesday October 12, 2005 – 04:09pm (EEST)

  • … sau poate in copilarie suntem suficient de maturi sa credem in zanele de langa noi si sa vedem, instinctiv, zmeii de alaturi. ca sa vezi unde te poate duce o discutie despre pinocchio 🙂

    Wednesday October 12, 2005 – 06:24am (PDT)

  • Eu nu cred in asa ceva 🙂 nu cred in lupi cu urechi mari, labe mari, dinti mari.. oare ce mai avea el mare? :))) nu cred in femei care traiesc singure in padure cu 7 barbati 🙂 nu cred ca poti decola de pe o gasca..

    Wednesday October 12, 2005 – 05:38pm (EEST)

  • Ooooof Dreadlocks, esti ingrozitor! Nici copiii nu cred asta. Simboluri, fara ele viata ar fi seaca si plictisitoare. Daca nu dam o semnificatie superioara vietii, lucrurilor si oamenilor din jur, cu ce ne deosebim de lupii cu urechi mari din padurile adevarate?

    Nu imi place viata asta concreta! In lumea mea, totul e posibil 🙂

    Wednesday October 12, 2005 – 09:00pm (EEST)

  • iti dai seama ca nu vorbeam la propriu.. credeam ca s-a inteles asta din context..

    Thursday October 13, 2005 – 12:27am (EEST)

  • Dragilor chiar e dragutza discutia asta… multumesc 🙂

    Thursday October 13, 2005 – 01:02am (PDT)

  • 😀 da.interesante reactii. La Harap Alb ai fost?

    Friday September 14, 2007 – 05:03pm (EEST)

  • Probabil ca intentia lui Collodi a fost sa scrie o carte de invatare sociala, cum ziceai. Asa cum Capra cu trei iezi te invata cand esti mic sa nu deschizi usa nimanui cand esti singur acasa, etc. Pentru mine Pinocchio ramane singura carte pe care am citit-o in Italiana. In particular asta inseamna ca nu eram tocmai mic pe cand am citit-o ultima oara *blushing*

    Saturday December 8, 2007 – 04:56pm (EET)

Comments are closed.