Arta

Undressing My Mother

Premiul Festivalului Dakino din acest an a fost câștigat de un film tulburător despre feminitate, percepția de sine și îmbătrânire.

O femeie în vârstă, cu corpul deformat de nașteri, vorbește timp de cinci minute despre viață și despre iubirea dintre ea și soțul ei. Imaginile sunt șocante, pentru că nu te-ai aștepta ca o femeie corpolentă, trecută de 60 de ani, să pozeze nud.

Totuși, după primele două minute de șoc, realizezi că această femeie este împăcată cu sine și cu felul în care arată, că a avut momente extraordinare în viață, pe care le-a trăit cu intensitate și pe care le povestește cu umor. Încetul cu încetul, începe să îți placă frumusețea ei neobișnuită.

Filmul este o emoționantă poveste de dragoste, în final femeia declarând cu vocea înlăcrimată: “Îmi este tare dor de el… aș fi vrut să fie aici. Mi-aș dori atât de mult că soțul meu să fie aici…”

11 Comments

  • ai dreptate lacrima. incercam doar sa gasesc o scuza pentru acest fenomen. Desi este doar o scuza, trebuie sa recunoastem ca este o scuza reala. Una care creeaza probleme despre care discutatm. Ca vina este si a noastra, a atitudinii pe care am adoptat-o este o alta fata a problemei. Si ai mare dreptate. Trebuie sa ne gandim mai intai la ceilalti si abia apoi la noi si astfel nu vom mai avea timp sa observam ca imbatranim, pentru ca fericirea de a face ceva pentru ceilalti va lasa semne invizibile si regeneratoare pe fetele noastre.:)

    dar unde e lore? de ce nu mai da pe aici? suntem singure? 🙁

    Wednesday December 28, 2005 – 08:24am (PST)

  • Din pacate migratia la munte nu va rezolva problemele de spirit pe care le avem. Am uitat sa traim frumos in spirit, cu inima, cu mintea si cu ceea ce daruim altora si asta ne costa. Nu mai vrem sa investim in altii ca sa nu riscam nici o suferinta, nu mai vrem sa daruim nimic pentru a nu parea interesati, etc. Asa ca ne gasim scuze gen diete, sali, si alte alea ca sa acoperim golul din inimile noastre. E mai simplu, dar pe termen lung mult mai costisitor. Oriunde ai trai, vei imbatrani tot urat daca nu cladesti nimic frumos in tine pentru ceilalti si pentru tine insuti.

    Friday December 23, 2005 – 05:19am (PST)

  • Parerea mea este ca intr-adevar e un lucru minunat sa imbatranesti frumos. Dar pentru a imbatrani frumos, fara boli sau fara complexe, trebuie sa lucrezi putin. Sa mergi la o sala, sa ai o dieta pe care sa o poti tine toata viata, poate sa alergi. Nu stiu. Imbatranitul asta frumos…ca bunicii,nu? Care nu aveau sala, care nu se dadeau cu creme…dar ganditi-va ca ei faceau sport in fiecare minut al zilei. Vaci/gaini/porci/oi/etc., plus fan, plus casa, plus tesut si alte activitati care nu imi vin acum in minte, ii tineau intr-o forma de zile mari. Iar noi nicidecum nu facem atata miscare cat faceau ei. Si mai e si aerul de munte(in cazul bunicilor mei) care le dadea sanatate. Sa migram toti la munte si vom imbatrani frumos!:)

    Tuesday December 20, 2005 – 12:39am (PST)

  • Din pacate chiar si acei care nu ne iubesc pentru felul in care aratam, uneori sunt “furati” de sex-appeal-ul ieftin, comercializat la tot pasul. Oare de ce ne temem de fiecare gram luat in plus in greutate? De ce cheltuim bani grei pe creme care sa pastreze o umbra de tinerete, in loc sa imbatranim frumos? De ce hainele fac mai mult omul decat persoana din spatele ambalajului? si totusi, daruind o feliutza de fericire oricui are nevoie de ea, asezonata cu o ceshcutza de inspiratzie poti primi inapoi o prietenie sincera si devotata. chiar daca suna atat de desuet in epoca noastra ieftina, eu in asta cred cu orice pret!

    Saturday December 3, 2005 – 11:00am (PST)

  • Hmmm… e clar ca oamenii care ne sunt cu adevarat apropiati nu ne iubesc pentru imaginea noastra, ci pentru ceea ce suntem in realitate. Totusi, zi de zi, traim intr-o lume rece in care numai aparentele conteaza. A avea suflet in aceasta lume presupune un efort infernal, un consum imens de energie. Aceasta oboseala iti lasa intr-adevar un gust amar.

    Tuesday November 29, 2005 – 09:31pm (EET)

  • Intr-un fel ai dreptate, Lacrima. Dar nu mi-as dori sa traiesc intr-o astfel de lume, in care conteaza doar cum arati, valoarea ta dpdv sexual, in care cei care si-au pierdut “sex-appeal”-ul nu mai au nici o sansa. Asta in cazul in care au avut vreodata aceasta “calitate.” Mie imi place sa cred ca mai avem mult pana ajungem in aceasta situatie. Eu consider ca exista multe persoane care apreciaza ce este dincolo de “vizual”, doar ca, din cauza celor care se utia doar la ‘looks’, se simt jenati de indrazaneala de a privi mai in profunzime si atunci prefera sa afiseze o atitudine de nepasare fata de adevaratele valori.

    Tuesday November 29, 2005 – 12:58am (PST)

  • Stii, in urma unei experiente nu tocmai placute am ajuns sa ma intreb daca toate aceste valori nu sunt mult prea desuete pentru lumea in care traim, o lume care se intoarce la primitivism sexual, dominat de imaginea ireala a unei tinerete vesnice care bantuie ecranele, posterele de reclama, pana si revistele pentru copii. Oamenii au darul sa-ti lase uneori un gust amar…

    Monday November 28, 2005 – 11:39pm (PST)

  • Cred ca putem. Cred ca suntem deja. Dincolo de imperfectiunile fizice pe care oricare dintre noi le are, se afla adevarata frumusete, cea care conteaza si care creste in timp.

    Monday November 28, 2005 – 01:08pm (EET)

  • Si eu vreau sa vad filmul asta. Ma uimeste impacarea ei cu felul in care arata si curajul ei de a-si arata aparenta uratenie fizica doar pentru a o eclipsa cu frumusetea ei interioara. Deosebita femeie. Oare cate dintre noi am putea fi ca ea?

    Monday November 28, 2005 – 03:01am (PST)

  • Mi-ar placea sa vad filmul. Exista atatea femei in aceeasi situatie…din pacate.

    Monday November 28, 2005 – 01:18am (PST)

Leave a Reply