Oameni

O oră în parcul de la gară

Vineri, pe o bancă în parcul din fața gării. Soare călduț, o carte de Kurt Vonnegut, microbuzul care sosea abia peste o oră. Lângă mine, pe bancă, doi moșnegi în costume cenușii. Unul dintre ei purta pălărie, celălalt bască. Primul avea niște izmene gri care se ițeau de sub pantalonii prea scurți.

Pe banca din față, o femeie grasă cu trăsături masculine vorbea tare cu un individ fără un picior care ședea relaxat într-un scaun rulant. “Săptămâna asta am câștigat șase milioane”, zicea el. “Dă’ și mie o țigară”, cerea un băiat de aproximativ 13 ani, în timp ce inhala dintr-o pungă cu aurolac.

La un moment dat, apăru un tânăr brunetel, cu geacă roșie, blue jeans, șapcă și rucsac. Pantofi de sport jerpeliți. Puțin cam prăfuit. Părea om obișnuit. Poate tocmai a venit de pe drum și de aia e nespălat. După ce-și termină țigara, începu să scotocească în rucsac. Disperare. “Unde o fi?”. Până la urmă, găsi o pungă de plastic de la farmacie și o sticlă argintie. Își puse tacticos puțină fericire în pungă, scoase o cârpă murdară pe post de filtru, se întinse pe bancă la soare și începu să tragă. Se ridică, se așeză la loc. Părea mulțumit.

Nimic deosebit. Doar o oră în parcul de la gară.

Foto: Bartosz Nowak, freeimages.com
Publicat pe 28 octombrie 2006

Leave a Reply