Arta

Copiii nevăzuți

Unele filme sunt în așa fel făcute, încât începi să te întrebi dacă ceea ce faci este bine și dacă nu cumva ar trebui să îți pese mai mult.

All the invisible children, regizat de Mehdi Charef și Emir Kusturica, este un film despre modul în care viața copiilor este influențată de faptele și deciziile adulților. Copii care fură și care sunt fascinați de luminile caruselului; copii care trag cu pușcă și care știu să răspundă la întrebări de cultură generală; copii care adună cutii de aluminiu pentru a câștiga bani, din care vor cumpără cărămizi pentru casa lor în construcție; copii care nu înțeleg de ce trebuie să își ia zilnic “vitaminele” și care sunt marginalizați pentru că sunt HIV pozitivi; copii abandonați în pubele, care cresc și vor să meargă la scoală și care fac gesturi neașteptate de generozitate.

Știu că există și copii fericiți pe lume. Îi vedem zilnic în reviste și la televizor, în reclame. Îi vedem doar pe aceștia, pentru că ceilalți, cei nefericiți și murdari și bolnavi, ne tulbură profund imaginea idealizată pe care o avem despre copilărie. Aceștia ne arată cât de adâncă este degradarea și nedreptatea pe această lume și cât de neputincioși suntem în fața suferinței. De aceea, poate inconștient, alegem să nu îi vedem. Din cauza lașității noastre, ei sunt copiii invizibili.

Dacă revistele și filmele ne-ar “manipula” mai frecvent impresionându-ne cu povești dramatice și reale, sunt sigură că ne-ar păsa mai mult unii de alții.

2 Comments

  • Copii fericiti, tind sa se rateze in nefericire ca adulti. Pe cand un copil nefericit, are sanse mai mari sa se simta implinit in viata. Daca ne luam dupa unii poponari greci din antichitate, cel mai bine e sa fi fericit in clipa mortii. Dar mie nu-mi plac poponarii.

    Wednesday February 14, 2007 – 11:45pm (EET)

  • “Children of men”, sau “Copiii tatalui”, cred. de vreo 50 de ani nu se mai pot face copii.
    nu conteaza de ce. ideea e. in film e o scena, sau mai multe, in care oamenii se uitau la poze cu copii, la jucarii sau alte lucruri de genu asta si plang. incontinuu. ma intreb de ce plangeau. din cauza lipsei unui suflet tanar si curat, sau pt ca lumea urma sa se sfarseasca in cativa ani. oricum, o sa ma uit la copiii invizibili. 🙂

    Wednesday November 29, 2006 – 07:23pm (EET)

Comments are closed.