ArtaFavorite

Lindenfeld sau cum să îți cumperi o felie de trecut

Foto © Cosmin Bumbuț

Dacă ești milionar spre miliardar, poți retrăi chiar și două săptămâni din trecutul tău. Așa s-a întâmplat cu Klaus Bernath, un șvab din satul Lindenfeld, județul Caraș Severin, care a fugit de comuniști în străinătate și a câștigat o avere uriașă, având ca punct de plecare banii ofițerilor SS refugiați în America de Sud. După ce a suferit un infarct, bătrânul Klaus și-a dorit să se întoarcă în ținuturile natale, în căutarea sensului vieții și a iertării. Norocul, care l-a însoțit toată viața și care l-a făcut să câștige atâția bani, fusese scump plătit de drama iubitei lui din tinerețe, deportată de comuniști în ghețurile Siberiei, chinuită și ucisă de aceștia.

Biograful lui Klaus, Otto, descoperă că satul cu tei la care vrea bătrânul să se întoarcă este de fapt părăsit și năpădit de vegetație. Ultimul locuitor, un bătrân, fusese călcat de o mașină când coborâse în Caransebeș să își ridice pensia pe șase luni. Pentru a menaja sentimentele bătrânului milionar, biograful angajează o echipă de actori, condusă de un fost securist ajuns, desigur, om de afaceri prosper. Timp de două săptămâni, actorii joacă rolul sătenilor într-un Lindenfeld renovat și plin de viață. Bătrânul moare fericit, în casa copilăriei lui, regasindu-și liniștea și mirosul de tei.

Lindenfeld, romanul lui Ioan T. Morar, este captivant prin îmbinarea dintre realitatea postdecembristă și ficțiune. Satul există, îl puteți vedea în pozele lui Cosmin Bumbut din linkul de mai jos. Foștii securiști deveniți peste noapte revoluționari și ulterior oameni de afaceri trag sforile acestei tari în continuare, lucrând tot cu vechii lor colaboratori de dinainte de revoluție și prin aceleași vechi metode. Banii îi conving pe oameni să facă ceea ce regizorul-biograf dorește. Totul se poate cumpăra. Este o carte care iți deschide, într-un mod delicat, ochii asupra a ceea ce se întâmplă de fapt în lume.

Singurul lucru emoționant este iubirea neîmplinită a tinereții lui Klaus și încercarea aproape dramatică de a-i da bătrânului câteva clipe de fericire. Nu mi-am dat seama dacă acesta a realizat înșelătoria sau dacă a murit convins că locul său de baștină era prosper și cochet. Dar, cred eu, dacă Klaus și-ar fi dat seama sau, mai mult, ar fi planificat el însuși totul, a făcut-o pentru a-și oferi un ultim și unic cadou. Pentru că putea.

Lindenfeld – tărâmul care se ascunde, Voicu Bojan (text); Cosmin Bumbuţ, Voicu Bojan, Mircea Gherase (fotografii) 25.10.2004