Oameni

Drama unui taximetrist bucurestean

Taximetristul de azi era un domn la 60-65 de ani, cărunt, cu părul un pic mai lung și ondulat, cu barba argintie. Era de profesie pictor, dar făcea taximetrie pentru că avea nevoie de asigurarea de sănătate, el fiind cardiac. 

Desigur, medicii ar trebui împușcati cu toții, pentru că nu le pasă. Cu câțiva ani în urmă, el i-a spus doctorului că picioarele lui încep să își modifice culoarea, că sunt umflate, că sunt mereu înghețate și că noaptea nu poate dormi decât ținându-le pe o pernă electrică. Medicul, însă, nici nu s-a uitat la ele, iar acum se pare că boala a avansat și nu este sigur că se mai poate opri evoluția. Probabil că îi vor amputa ambele picioare.

Bineînțeles, preferă să moară decât să se târască prin viață, și ceea ce l-a ținut până acum este faptul că are responsabilități. Are în grijă doi frați, unul schizofrenic în urma unei bătăi primite în tinerețe de la niște milițieni și altul retardat din naștere, pentru că se născuse cu cordonul ombilical înfășurat în jurul gâtului. Este divorțat de 11 ani și nu vrea să lucreze la stăpâni, preferă să picteze și să se risipească făcând taximetrie.

Foto: Miguel Saavedra, freeimages.com
Publicat pe 28 februarie 2007

Leave a Reply