ArtaFavorite

Polizu

În anul 2007, clădirea Politehnicii București, sediul Polizu, are un farmec sinistru. Tencuiala cade de pe pereți, fire electrice fără bec atârnă din tavane, igrasie, mucegai, calorifere cu vopsea scorojită sau sobe de teracotă cu plăci sparte, amfiteatre obosite cu bănci incomode, scrijelite cu formula chimică a clorurii de benzalconium, scaune rupte și catedre șhioape, geamuri sparte, țevi ruginite îngrămădite în colțuri. O curte interioară plină de buruieni. Întuneric și frig, aer închis și miros de vechi. Arată ca după bombardament.

Dragi producători de filme de război, puteți turna cu încredere scenele pentru perioada 1937-1945 în clădirea de la Polizu. Pe mine, una, spațiul ăla mă duce cu gândul la Jane Eyre și la internatele în care fetele purtau părul strâns la spate într-un coc mic și rochii cenușii închise până în gât, cu supraveghetoare reci, înalte, uscățive și cu nasul coroiat care pedepseau orice urmă de originalitate cu 20 de nuiele la palme.

In imaginea de mai sus sunt pardoseala și plafonul din holul clădirii A.

Cover Photo: Yener Ozturk, Unsplash