Arta

Kukushka

În condițiile aspre ale Nordului, trebuie să muncești din greu. Animalele trebuie hrănite, fânul trebuie cosit, peștii trebuie prinși și puși în oala cu supă. O femeie laponă, pe timp de război, nu are timp de romantisme și filosfoie dacă vrea treacă de următoarea iarnă cu bine.

În filmul Kukushka, regizat de Aleksandr Rogozhkin, în coliba plină de fum a unei femei Sami ajung doi soldați inamici. Lunetistul finlandez Veiko, un tânăr intelectual silit să meargă la război, fusese legat cu un lanț de o stâncă de către camarazii lui, îmbrăcat într-o uniforma SS, pentru a lupta cu rușii până la moarte. Amintindu-și de Prometeu, el reușește să se elibereze folosind focul. Rusul Ivan, un căpitan-poet dizident condamnat la moarte, supraviețuiește unui bombardament și este adăpostit de lapona Anni.

Fiecare dintre cei trei vorbește în limba lui și de aici apar o mulțime de probleme. Rusul nu știe că nu mai are pentru ce lupta și îl consideră dușman pe finlandezul pacifist care repeta într-una “pentru mine, războiul s-a terminat!”.

Îi unește femeia simplă, care știe ce are de făcut: ea muncește, gătește, repară, vindecă, face dragoste, bate dintr-o tobă mică și imită urletul lupului pentru a întoarce sufletul înapoi în trup. Ea deține toate secretele vieții și morții, este un soi de mamă primordială care întreține și perpetuează viața.

Este un film frumos despre comunicare dincolo de limba vorbita și despre lucrurile simple, firești, naturale.

Leave a Reply