Arta

Toate fetițele vor să fie prințese

Sau ducese, după caz. Aseară am fost la The Duchess cu Keira Knightley și Ralph Fiennes, un film inspirat din viața Georgianei Spencer, ajunsă Ducesa de Devonshire. Căsătorită cu un aristocrat rigid și insensibil, dar hotărâtă să-l iubească, G ajunge regina modei în Londra, iubită de toată lumea cu excepția soțului ei. Acesta nu dorea de la ea decât două lucruri: loialitate și un fiu. Ducesa G a fost obligată să trăiască toată viață în aceeași casă cu soțul ei și cu amanta acestuia, Bess Foster, însă nu a avut dreptul să-și trăiască dragostea pentru Charles Gray și nici să păstreze fetița născută din această relație. Este o poveste nefericită a unei femei prinsă în capcana propriei vieți.

Povestea Georgianei Spencer seamănă foarte bine cu cea a prințesei Diana, a cărei strămoașă a fost. Recenzia din The New York Times face această paralelă între viețile lor.

Mi-au plăcut, ca de obicei, castelele și parcurile englezești și rochiile sofisticate, singurul mod prin care femeile își puteau exprima creativitatea. Pe site-ul oficial al filmului este o galerie cu cele mai frumoase costume din film.

Am realizat cât de multă libertate au unele femei astăzi și cât de mult bine a făcut feminismul la vremea lui. În ziua de azi, nici o femeie nu mai e obligată de societate să trăiască alături de un soț infidel și nici nu mai e nevoită să fie la dispoziția lui oricând are acesta chef. Femeia poate avea propriile venituri și nu rămâne pe drumuri când bărbatul își face o amantă. Într-un divorț, femeia câștigă adesea custodia copiilor și pensie alimentară. Femeia poate alege ce mijloc dorește pentru a-și exprimă creativitatea, sensibilitatea și inteligența.

Sigur, nu toate femeile aleg să beneficieze de aceste drepturi. Sunt încă multe care suportă orice, doar să aibă un bărbat lângă ele. Sunt multe care își neglijează propriile aspirații și se sacrifică pe altarul familiei, în timp ce soțului totul îi merge din plin. Dar este ceea ce consideră ele că le face fericite. Nu le impune nimeni acest stil de viață.

Și, dacă ne uităm bine, acum – ca și atunci – fiecare suntem prinși în capcana propriior alegeri. Bine că, cel puțin, avem costume frumoase!

1 Comment

Leave a Reply