Idei

Departe de oameni, aproape de sine

De câte ori nu simțim noi, cei care trăim în marile aglomerări urbane, nevoia să fugim undeva, pe un vârf de munte, să fim singuri și să ne reculegem? Asta e tema filmului Into the Wild despre care am scris mai multe în articolul anterior.

Christopher McCandless fuge de Societate, văzută ca o forță ostilă care ne transformă în sclavii propriului stil de viață, care ne dictează cum să trăim și cum să gândim. El renunță la lucruri – să ne amintim cu cât dezgust pronunță în film cuvântul “things”! El renunță chiar la oamenii care îl iubesc pentru natură și pentru a se descoperi pe sine. Este ca una dintre acele călătorii inițiatice pe care adolescenții din comunitățile primitive le făceau pentru a deveni bărbați. Eroul face focul, vânează, pescuiește, adică toate acele activități care-l definesc pe bărbatul primordial. Și sunt sigură că ne putem gândi la alte ritualuri pe care omul modern le are pentru a se regăsi.

Deznodământul acestei aventuri extreme a fost nefericit. Indiferent cât de puternic se simte, omul este mult prea fragil în fața forțelor copleșitoare și nepăsătoare ale naturii.

Societatea are rolul ei. Oamenii s-au unit în grupuri, au inventat, au acumulat cunoștințe și au inventat civilizația tocmai pentru a supraviețui atunci când forțele naturii sunt ostile. O desprindere totală de roadele societății civilizate nu a fost posibilă nici pentru McCandless: el a avut un autobuz părăsit, o pușcă, chibrituri, o pungă cu orez, cărțile lui Lev Tolstoi și câteva cunoștințe elementare de mecanică.

Înainte de Alaska, el spunea: “Te înșeli dacă tu crezi că fericirea vine în principal din relațiile umane. Dumnezeu a pus-o peste tot în jurul nostru. E în toate. Este în tot ce putem simți“.  Pentru ca, după ce a trecut prin groază, foame și singurătate, să spună că “Fericirea e reală numai când este împărtășită“.

Fericirea e reală numai când este împărtășită.
Christopher McCandless

Ce am învățat eu din acestă poveste adevărată? Că drumul spre cunoașterea de sine înseamnă în egală măsură experiențe, întâlniri noi și singurătate; că poți alege să beneficiezi de viața în societate fără să fii absorbit de ea, sau ca asta este situația ideală; că, deși civilizația tinde să distrugă natura, oamenii înțelepți caută acel loc în care se pot bucura de artă și confort, dar și de libertatea dată de cerul liber.

Foto: Shutterstock

2 Comments

  • da, comentariile ca la orele de limba romana pot fi lasate deoparte – adevarata intrebare este “would you do it?” – pentru ca despre asta sunt cartile si filmele adevarate – despre provocare, despre cat de mult de regasesti acolo sau iti doresti sa…, etc / ma rog, a nu se intelege gresit si a nu minimiza valoarea marilor opere – dar asta isi doreste spectatorul obisnuit – si e bine ca isi doreste asta – povesti frumoase

  • Acum doi ani am ajuns cu masina undeva, prin podisul Transilvaniei, pe un drum de tara. Nu se vedeau in jur decat campie si dealuri. Nici un fir de telegraf, nimic. Nu aveam acoperire GSM, iar in decurs de 2 ore a trecut doar o caruta din sens opus. Pot sa spun ca a fost putin infricosator. Aventura, aventura, dar sa am semnal la telefonul mobil!

Comments are closed.