ArtaTurist

Into the Wild

Filmul Into the Wild este istoria lui Christopher Johnson McCandless, un tânăr de 23 de ani născut într-o familie înstărită, care a refuzat privilegiile pe care i le oferea statutul social și a dorit să exploreze locuri noi, să experimenteze emoții noi și să trăiască singur departe, în nord, în sălbăticie.

El și-a luat pseudonimul Alexander Supertramp, și-a abandonat mașina, și-a distrus cărțile de credit și a rupt relația cu familia. Timp de doi ani, a călătorit de-a lungul și de-a latul Americii, făcând cunoștință cu oameni interesanți și descoperind diferite moduri de viață. Harta cu traseul lui McCandless poate fi studiata pe Tripline aici. Oamenii cu care s-a intersectat în călătoria lui l-au descurajat, confruntat, susținut, ajutat, iubit, inspirați de visul lui de a ajunge în Alaska și de a trăi, pur și simplu, acolo pentru o vreme. Mi se pare interesant cum admiram noi perseverența aproape obsesivă cu care unii semeni de-ai noștri își urmăresc idealurile, în timp ce ne complăcem în rutina comodă și sigură a vieții de hamsteri care aleargă pe roată.

Nucleul spiritului uman se naște din experiențe noi.
Christopher McCandless

Lui Alexander Supertramp i s-a împlinit visul: prin aprilie 1992 a ajuns în sălbăticie, dincolo de râul Teklanika, pe un drum forestier – Stampede Trail – care traversa doua râuri. Acolo, el găsește un autobuz abandonat aparținând orașului Fairbanks, utilizat ca adăpost de muncitorii care au încercat în zadar să construiască un pod peste apele învolburate ale râului.

După trei luni de singurătate și luptă pentru existență, neavând suficiente cunoștințe despre supraviețuirea în sălbăticie și cu resurse de hrană epuizate, McCandless decide să revină în civilizație. El nu reușește însă să traverseze înapoi râul umflat de dezgheț, își pierde puterile și sănătatea și își găsește sfârșitul în singurătate.

Mai jos, un reportaj realizat de Smithsonian Channel despre Alexander Supertramp.

Imaginile din film sunt extraordinare, directorul de imagine fiind Eric Gautier. Mie mi-au plăcut cel mai mult două scene:

  • cea de pe plaja de la Beard’s Hollow, la granița dintre Washington și Oregon; îmi plac mult picăturile de apă pe obiectivul aparatului de filmat, care fac imaginile neclare. Asta chiar te face să te simți liber.
  • și cea din Fairbanks, Alaska; camera face o mișcare de rotație și, cât vezi cu ochii, sunt munți acoperiți de zăpadă și văi adânci, în timp ce auzi melodia The Wolf (Eddie Vedder). Asta chiar te face să te simți puternic.

Autobuzul abandonat aparținând poate fi vizitat aici: The Magic Bus.
Informațiile din acest entry sunt luate de pe site-ul memorial Christopher McCandless.

2 Comments

  • da, a fost bunut filmul, s-a vazut ca e facut de sean penn (helas, himself an american…). desi pe mine nu m-au dat pe spate actorii….as fi facut alte alegeri.dar dragut film.

  • Un film superb despre salbaticie si libertate, inspirat din realitate. Mi-a placut o scena cand ursul nu l-a mancat pe tip ptr ca devenise transparent prin inanitie sau ptr ca doar stim grasimea da gust preparatelor culinare:D

Comments are closed.