IdeiStiinta & fantezie

Libertatea e în mintea noastră

Ideea acestui text mi-a venit după ce am văzut monologul unui personaj din Battlestar Galactica.  Pornim de la premisa că omul este cea mai complexă creatură din universul cunoscut, iar inteligența artificială – cylonii din film – sunt creația omului, deci având o valoare mult mai mică. Serialul ilustrează drama câtorva personaje principale care descoperă că, în realitate, deși sunt unici, sunt, totuși, roboți cu înfățișare umană. 

Cavil este unul dintre cyloni, modelul de bază, pragmatic și lipsit de emoții umane. El și-a asumat identitatea, dar este frustrat tocmai de limitele corpului în care este găzduit temporar. Aici este un citat atribuit producătorului serialului, Ronald D. Moore:

Nu vreau să fiu om! Vreau să văd radiațiile gama! Vreau să aud razele X! Și vreau să miros materia întunecată! Observi absurditatea a ceea ce sunt? Nici măcar nu pot exprima în mod corespunzător aceste lucruri pentru că trebuie să conceptualizez idei abstracte în acest limbaj vorbit care este atât de limitat! Dar știu că vreau percep realitatea cu ceva mai mult decât aceste membre și să simt vântul solar al unei supernove suflând peste mine. Sunt o mașină! Și aș putea ști mult mai multe! Aș putea experimenta mult mai multe! Dar sunt captiv în acest corp absurd.

Monologul robotului Cavil pare inspirat dintr-o poezie scrisă de Lucian Blaga, Dați-mi un trup voi, munților, si mărilor! Dați-mi un trup să-mi descarc nebunia în plin!

Mai devreme sau mai târziu, ne ajunge pe toți acest sentiment de captivitate într-un trup fragil, limitat și care se deteriorează fără întoarcere. Și ce am putea face? Oriunde am merge, în sălbăticie sau în locul cel mai dezvoltat tehnologic, corpul ne ajunge din urmă. Nu vom putea face niciodată TOT ce ne trece prin cap.

Poate că alinarea vine dintr-un un alt film, Scafandrul si fluturele, în care eroul, jurnalistul Jean-Do, se afla într-o situație extremă: inteligent, lucid, dar complet paralizat în urma unui accident. El a reușit să comunice chiar fără ajutorul corzilor vocale, doar printr-o mișcare a pleoapelor. El obișnuia să evadeze din realitatea îngrozitoare în care se afla și, cu ajutorul imaginației, putea să zboare peste câmpii sau să se scufunde în apa limpede a unui lac.

Alinarea vine din imaginație. Pentru că libertatea este în mintea noastră.

Foto © NASA, Unsplash

3 Comments

  • Apropo de “I want to hear x-rays! And I want to… I want to smell dark matter!”, daca stii povestea lui Aimee Mullins.
    http://www.youtube.com/watch?v=JQ0iMulicgg
    In curand, noi cei normali, vom incepe sa fim gelosi pe cei “technically enhaced” pentru ca vor putea face lucruri de care noi nu vom fi in stare 😀

    Si tot apropo de BSG, trebuie sa vezi pilotul de la Caprica (daca inca nu l-ai vazut). Pur si implu genial. Can’t waint 2010.
    Viitorul ala este destul aproape, dupa cum spune Kurzweil in The Singularity Is Near:
    http://en.wikipedia.org/wiki/The_Singularity_is_Near

  • Foarte interesant filmul, in special pentru ca aduce speranta celor care (cel putin in tara noastra) sunt amarati si fara viitor. Vezi, am ocolit cuvantul “dizabilitati”.

    Am vazut Caprica, mi-a placut foarte mult, desi am empatizat cu acea constiinta prinsa intr-un corp de robot si mi-a fost cam teama! Sper sa aiba happy end 😀

  • happy end end l-am vazut in bsg 😀
    interesanta premiza de la care se pleaca: cylonii care au pornit razboiul de fapt erau constiinte umane mutante in masini.
    Constiinte care de altfel erau in contradictie cu credintele populare (one true god vs the gods)
    Cam ca teroristii sinucigasi islamici din vremurile noastre.

Comments are closed.