IdeiLa munca

Internetul și psihoterapia

Dacă nu ești online, nu exiști. Iar dacă exiști, trebuie să își faci cunoscută existența scriind opinii sau creații originale, sau doar redistribuind și subliniind ce au făcut alții. Azi o să scriu despre exprimarea opiniilor online, privind bloggingul și wannabe-influencerii din cel puțin trei puncte de vedere.

1. În articolele de pe blog îți poți exprima opiniile, frustrările și problemele și, eventual, poți primi răspuns la ele. Spun “eventual” pentru că, dacă ai un site, nu ai nici o garanție că cineva îl va citi sau comenta. Pe de o parte, a-ți publica ideile online are câteva avantaje: este gratis și poți scrie oricât și oricând. Pe de altă parte, însă, psihoterapia are avantajul că, într-un timp limitat, poți rezolva anumite probleme reale (generatoare de frustrări și probleme). Și cu siguranță primești feedback de la psihoterapeut. Deși costă, eu zic că merită.

2. A doua legătură dintre blogging și psihoterapie se referă la faptul că oamenii care își expun viața online și “își spală rufele în public” par a avea tendințe narcisiste. Deci ar avea nevoie de psihoterapie.

3. Ideea la care am vrut să ajung este, însă, aceea că dacă începi să citești psihologie și să te formezi în psihoterapie, nu prea mai poți fi un blogger sau un influencer autentic. Îți cam rezolvi dilemele existențiale și nu prea mai ai aceeași nevoie de exprimare online. Nu mai cauți nici acceptare și recunoaștere cu așa insistență că înainte.

În plus, ca să scrii un blog entry convingător, trebuie să ai un punct de vedere clar. Să prezinți lucrurile dintr-o singură perspectivă și să faci afirmații categorice. Să crezi ceea ce spui și să susții asta indiferent ce contraargumente îți sunt prezentate în comentarii. Să abordezi subiectele fierbinți sau controversate ale momentului. Trending tags. Să faci clasificări. Să prezinți etape și criterii. Să dai sfaturi și să ai soluții la problemele altora.

Când începi să îți dai seama că totul e relativ și că nu există rețete general valabile la probleme, când înțelegi că fiecare om reacționează cum poate el mai bine în momentul respectiv la provocările sau încercările din mediu, parcă nu-ți mai vine să fii chiar așa categoric. Iar asta dăunează grav articolelor online.

O atitudine moderată se pierde în negura uitării.

Foto: Shutterstock

6 Comments

  • hahaha! excelent!

    …vreau sa zic, controvers-abil. in penultimul si ras-penultimul paragraf, care-mi aduc aminte cum s-a transformat “dilema veche” in sentinte noi. 😀

    caci de ce e nevoie sa fii categoric? (:

    cred ca voiai sa abordezi atributul “de succes”, si nu “convingator”. desi… mda, poti expune categoric si dileme, nu doar “adevaruri” pe ton de sentinta.

    (oare?… hmm…)

    ((:

    [ de ce e importanta nota personala? ]

  • pfuai ce aiurea comentariu am trimis mai-nainte! ((:

    deci: de ce-ar fi nevoie sa scrii un blog-entry convingator? pe cine sa convingi? de ce trebuie sa convingi pe cineva? cred ca raspunsul la prima si ultima intrebare e “ca sa fie un blog-entry de succes, ca sa obtii recunoastere si acceptare”. dar pentru asta poti expune si dileme, sau probleme (:, nu e deloc nevoie sa publici doar solutii.

    si inca, atributul “categoric” imi sugereaza ingustime. privesc cu suspiciune textele prea categorice. daca stau sa ma gindesc… poate-ar trebui sa plasez peste tot un default “cred ca”, sau “dupa parerea mea”. tocmai ca sa nu cad in putul generatorilor de sentinte.

    …in fine, nu cred ca inmuierea tonului ar dauna blogging-ului. vehementa si agresivitatea, asta cred ca dauneaza. si, da, tonul categoric; increderea absoluta in propria corectitudine. prostii sint intotdeauna asa, nu?

    [ dar poate ca eu personal am trecut de procesul psihanalitic (sau cum ii zice) de care vorbeai: nu mai caut acceptare sau/si recunoastere, si privesc blogging-ul cu alte asteptari. ]

    cit despre nota personala, ea exista intotdeauna, cind exista persoana. sau nu?

  • “oamenii care isi expun viata online si isi spala rufele in public par a avea (cel putin din perspectiva traditionala) oareshce probleme la cap. Deci ar avea nevoie de psihoterapie.”

    The sooner I admit it, the better 😀

  • Bursucu: ma simt ca pe vremuri, pe yahoo 360! 😀 Multumesc pentru comentariu! Sper ca recunosti stilul meu de a exagera si colora lucrurile. Mai fac si un pic de misto de cei care isi fac blog pentru ca asa e la moda si care isi expun acolo ideile putine, dar fixe. In felul asta, ei au un blog de succes si castiga bani de pe net. Pentru asta chiar e nevoie sa fii convingator 😛

    Chiar ai facut psihanaliza? Supertare 🙂 Care sunt, in aceasta situatie, asteptarile tale de la blogging?

    Mr. Geek: deci am fost convingatoare, da?

  • @LoRE: Păi, cred că am bănuit că am “oareshce probleme” de ceva vreme… că m-am apucat de bloguit e doar una din dovezile mai evidente (dacă a posta un amestec de “lucruri interesante” găsite pe net şi a mai arunca câte un comentariu se cheamă bloguit, that is)…
    Din fericire sunt o minte simplă – câteva zile, episoade Stargate Atlantis şi doza zilnică de somn şi o să uit că am postat aici…

  • right. sorry de intirziere. nu, n-am facut psihanaliza 🙂 dar probabil am trecut la o virsta cind nu prea mai imi pasa. de-aia nu prea am asteptari de la blogging…

    [ dar nuuu… uuuhuuhuuu… stau si tes pinze de cuvinte si asist cu deliciu la cum se mai prinde cite-un trecator in blogul meu! hihihi… ]

    da, bloggerii de meserie ma cam scirbesc si pe mine. cred ca e in firea lucrurilor ca orice noutate sa fie acaparata in cele din urma de oameni interesati (as opposed to “interesanti”).

Comments are closed.