IdeiLa munca

Rosie poate să facă asta!

În ultima vreme, m-am tot ciocnit de această imagine pe diverse bloguri, de la Joseph Mallozzi, scenaristul serialului Stargate, până la un aparent inofensiv blog de design, așa că am căutat un pic pe net să înțeleg și eu despre ce e vorba.

Roșie the Riveter este un simbol cultural american care le reprezintă pe femeile care au început să muncească în fabricile de muniție în perioada celui de-al doilea război mondial, în timp ce bărbații se căsăpeau unii pe alții pe front. Imaginea a avut ca sursă de inspirație femei reale precum Rose Will Monroe, Rosalind P. Walter sau Rose Bonavita. Cei interesați pot găsi informații pe pagina oficială a trustului.

Ce legătură are asta cu mine și de ce am simțit nevoia să pun poza asta la mine pe blog? Păi e destul de clar. Dacă te uiți la mine din exterior, par o femeie cu o carieră frumoasă. Nu topesc aliaje și nici nu car fiare, dar muncesc mult și caut să mă perfecționez. Am ajuns aici nu datorită unui plan elaborat și urmat cu perseverență din copilărie și nici din dorința de a deveni femeie puternică. A fost pur și simplu un lung șir de alegeri mărunte, aparent nesemnificative, care m-au făcut ceea ce sunt azi.

Cu toate astea, mă gândesc că aceste Rosies the Riveter din trecut pun prea multă presiune pe noi, cele de azi. Doar având o profesie dificilă, doar concurând cu bărbații îți poți dovedi valoarea. Ceea ce nu este adevărat! Femeile acelea puternice, care munceau în fabrici și uzine, nu aveau încotro! Cineva trebuia să se sacrifice și să construiască bombe! Poate că ele ar fi preferat să fie brutărese sau dactilografe, dar uite că nu s-a putut!

În ziua de azi, este mult mai bine: avem libertatea de a ne alege profesia în funcție de aptitudinile sau pasiunile noastre. Doar că, uneori, devine prea greu să îndeplinim simultan toate rolurile pe care ni le-am ales și idealizăm perioada aceea în care femeile nu erau emancipate. Blânde și supuse, ele își petreceau timpul croșetând și cântând la pian, fără să aibă prea mare nevoie de gândire critică. Cele mai grele alegeri ale zilei ar fi fost dacă să poarte șalul gri sau bej sau dacă să ia ceaiul în grădină sau în salon.

Libertatea aduce cu ea responsabilitatea.

13 Comments

  • LoRE: ah, sa nu fim atat de drastice! 🙂
    Sa nu renuntam la micile (marile) placeri, precum internetul. Doar sa nu ne mai facem sange rau daca a ramas o farfurie nespalata de ieri pe azi sau daca au trecut 2 saptamani si nu am dat cu aspiratorul.
    Uite un ex. radical:
    Bunica-mea si astazi apreteaza lenjeriile de pat si draperiile, ca vrea sa-i fie totul fara cuta. Cand vine pe la noi, ii mai atrage maica-mii atentia ca perdeaua nu “cade” bine, deci s-o apreteze.
    La chestii din astea zic sa renunte femeile – la obsesia pentru perfectiune.

    @Adriana: n-am iubit-o prea mult pe Madeleine, dar o respect pentru modul in care a reusit sa se impuna, ramanand totusi feminina. O brosa poate spune mai multe decat o fusta 🙂

  • Xelomon: cum sa spargem acest cerc vicios? Sa nu mai mergem la munca sa ne castigam existenta? sa nu mai facem curat in casa? mancare? sa nu mai mergem la coafor? Eu, una, ma tot gandesc la ce sa tai de pe lista si singurul raspuns de bun simt care imi vine in cap este “blogul si facebook-ul” 😀

    Adriana: merci de comentariu! Cred ca asta este echilibrul pe care il cautam: sa reusim sa folosim atu-urile feminitatii si nu sa ii imitam pe barbati. Noi suntem, totusi, o cu totul alta specie! 🙂

  • Bursucu: daca o femeie vrea sa conduca o betoniera si poate asta, bravo ei! Ceea ce ne dorim noi sa fim in viata depinde de cultura in care traim si de modelele pe care le alegem. Cred ca revolta mea pe “feministele care m-au obligat sa…” este un pic de teatru care da bine pe blog. In realitate, a face foarte multe e in firea mea, iar joburile interesante au fost singura alternativa la o viata de plictiseala langa un barbat pe care nu il iubesc.

    Zuzulina: da, intotdeauna exista o compensatie pentru lucrurile pe care (credem ca) nu le avem. Multe femei care nu se descurca singure si au atacuri de panica daca le pleaca barbatul 2 zile de acasa nu sunt mai fericite ca noi. In privinta controlului, probabil ca nu o sa schimbam noi acum tiparele astea de gandire ale barbatilor, transmise din generatie in generatie timp de mii de ani si intarite de interpretari religioase traditionale. Ideal ar fi sa ii gasim noi pe aia 2 puternici si destepti care sa nu fie complexati si coplesiti de farmecul si inteligenta noastra. La capitolul modestie nu avem scoruri prea inalte.

  • Madeleine Albright, care stie ceva despre ce inseamna sa fii femeie intr-o lume (politica) a barbatilor, a publicat de curand “Read My Pins” – o carte autobiografica despre cum a folosit bijuterii, mai precis brose, sa relateze celor din jur un anumit mesaj. Intr-un interviu despre acest volum, a fost intrebata de catre o reporterita daca nu cumva i s-a parut injositor sa fie complimentata de catre barbati cu privire la brosele sau bijuteriile ei.

    Albright a spus, “Am hotarat acum multi ani ca iubesc sa fiu femeie. Si apoi, barbatii politicieni se complimenteaza intre ei cu privire la cravatele lor.”

  • Bursucule, you make me blush 😛

    Lore, tu zici ca “O femeie trebuie sa fie perfecta, pe barbati ii acceptam oricum.”

    Cine zice asta? Societatea? Alcatuita din barbati+femei? De ce cerem atata perfectiune de la femei? Nu cumva chiar femeile sunt cele care cer perfectiune de la femei si de la ele insisi?
    Hai sa spargem cercul vicios.

  • Loreeeee, sper sa nu te apuci de tricotat, crosetat sau brodat ca ma tem ca o sa imi ceri sa exemplific pilda samariteanului milos! Da, dupa ce ni se cere sa fim super puternice in ambele ipostaze ( adica in mai multe) , ma rog…,ca ii depasim prin multitudinea de activitati si rezultate, sa le mai si aratam ca ne sunt indispensabili! asta da dificultate:sa fim mimoze fortate!dar am o intrebare Lorenade: ce s-ar face femeile acelea care nu au nici un iubit sa le faca fericite si implinite ca le calca minunatele camasi, acele femei care nu se bucura de aprecierea unui barbat daca n-ar avea sansa unei satisfactii profesionale? ar broda doar batiste probabil ptr a-si sterge ochii raniti de prea acidele lacrimi…Oricum, tre’ sa fim destepte tare ca sa implinim aceste exigente si sa nu aratam ca suntem echilbrate ca deeeee, echilibrul inseamna control ptr un barbat si cine isi doreste asa ceva la casa?!

  • mi-e tot mai drag de buburuza asta, cum zice ea exact ce voiam sa spun eu! :p

    da, feminismul a cistigat exact asta: posibilitati, alegeri, in cele din urma toleranta. imi amintesc cum am vazut intr-o dimineata o femeie conducind o betoniera de multe tone, si cum chestia asta mi-a facut ziua. (:

    or, posibilitati nu inseamna obligatii.

    de-aia privesc ca pe niste alinturi jelaniile precum cea a ralucai, mai sus. o tura scurta prin… iran ar trebui s-ajunga.

    …si de-aia scot limba :p, pentru “feministele care te-au pus (!!!) sa muncesti si sa inveti non-stop”.

  • Pe de alta parte, eu vad lucrurile asa: femeile au mult mai multe indatoriri ca inainte, iar barbatii le au pe aceleasi dintotdeauna. O femeie trebuie sa fie perfecta, pe barbati ii acceptam oricum. De aici simptomele pe care le-ai descris tu si presiunile sociale despre care vorbeam noi mai sus.

  • Si eu m-am intrebat acum cateva zile “Cine…………..bip……… o fi inventat si feminismul asta” ca uneori e tare epuizant, iar un prieten mi-a raspuns: FEMEILE. Ce-o fi fost in capul lor? Libertatea s-a transformat in epuizare, nervi, dereri de cap, caderea parului, cercane, frustrare, spondiloza, etc………………
    O fi fost greu si inainte de miscarea feminista dar nici acum nu e usor.

  • Ma gandeam ca e foarte greu sa mentii acel echilibru intre a fi femeie feminina, 😀 a avea un serviciu care sa iti aduca satisfactie, a avea timp liber pentru tine si a fi o sotie si o mama buna.

    Cat despre posibilitatea femeilor de a alege, da, e o mare realizare. Daca am alege si bine, ce frumos ar fi!

  • Si io-s de acord.
    Cred ca Rosie voia doar sa spuna: I CAN do this!
    Care e diferit de: I can do this AND this AND this and do them PERFECT.
    Asta fiind imaginea promovata de glossy magazines.

    Recunosc ca si io m-am gandit uneori cum era daca femeia ramanea in continuare la cratita, in umbra barbatului. Imi vin gandurile astea cand ma chinuiesc la munca, cand imi vajaie capul cu teme nefacute sau cand mi se spune “esti inginer! repara asta!” (si mie imi vine sa spun “sunt o injiniera si nu pricep curentul alternativ”).
    Dar imi trec gandurile cand imi amintesc de iubita locotenentului francez si ma bucur ca io am putut (cat de cat) alege.

  • Lore, Lore, facem un duet? Pot cânta cu tine acest refren de câte ori observ că sunt mai dispusă să scriu decât să discut cu copilul şi sunt mai încântată să citesc decât să pregătesc o plăcintă (deşi mi-aş dori să pap ceva bun şi să văd ochii copilului satisfăcuţi: Mami, ce buuuuuuuună e chestia asta… La gândul că mă întreabă “mai faci şi mâine?” prefer să citesc pentru că asta nu mă obligă la nimic…)! Rosie, tu ai avut mintea potrivită pentru acele vremuri, vrei să ne laşi şi pe noi să gândim potrivit cu fericirea personală, nu cu presiunea celor din jur? Şi dacă nu ne laşi, ne dai voie să nu te mai băgăm în seamă?

  • Perfect de acord. Feminismul si revistele glossy au initiat o miscare care a fost foarte buna in esenta, adica aceea de a da femeilor incredere in ele, de a le incuraja sa se dezvolte, sa gandeasca, sa fie independente, sa-si gaseasca si alte scopuri in viata in afara de crosetat si crescut copii etc. dar aceasta miscare a degenerat, a scapat de sub control, si acum ne confruntam cu un adevarat monstru: femeia careia i s-a bagat in cap ca trebuie sa fie un manager nemilos 10 ore la birou, o mama perfecta, o bucatareasa si femeie de serviciu priceputa, sa mearga si la MBA, sa aiba hobby-uri si sa arate vesnic ca la 20 de ani, cu silueta, hainele, coafura si machiajul impecabile. Normal ca asa ceva este imposibil si ca uneori ne simtim coplesite si ne dorim sa ne intoarcem la cratita si sa nu ni se mai ceara atatea lucruri. Dar cuvantul-cheie aici este “uneori”. 😉

Leave a Reply