Arta

Din gură-n gură

În seara asta am văzut (pentru a 36-a oară) Stăpânul Inelelor și mi-am amintit de o chestie foarte amuzantă din serialul Stargate SG1. În episodul The Pegasus Project, dr. Bill Lee încearcă să le explice oamenilor de știință, îmbrăcați toți în halate albe, cum pot trimite ei un mesaj important către nava Odyssey, aflată foarte, foarte, foarte departe, la capătul galaxiei Pegasus, lângă o gaură neagră care bruia comunicațiile.

Ideea era simplă: vor transmite, din gură-n gură (adică din poartă stelară în poartă stelară), mesajul că se apropie o navă-stup inamică. Dr. Lee este un om de știință (deci un tocilar) pasionat de Word of Warcraft, care își petrece foarte mult timp în fața televizorului și calculatorului. El dă ca exemplu modul in care câinii din 101 dalmatieni isi trimiteau vești prin lătratul de la asfințit (twilight bark).

Oamenii de știință se uită nedumeriți unul la celalalt. Văzând că nu au priceput comparația, dr. Lee le-a amintit de scena în care flăcarile farului din Amon Din se aprind și îi cheamă la luptă pe oameni, iar cercetătorii americani de la masă s-au luminat la față și au dat aprobator din cap. Toți erau niște geeks care se uitau la Stăpânul Inelelor. 

Mie mi se pare foarte amuzantă aceasta scenă din Stargate, probabil fiindcă-s și eu, la rândul meu, o tocilară cu halat alb.

In ziua de azi nu ne mai anunțăm unii pe alții că vin dușmanii aprinzând focuri pe dealuri, însă folosim același procedeu în alte scopuri. Word of mouth (marketingul și publicitatea prin comunicare interpersonală, adică din gură-n gură) este un domeniu de luat în seama, în condițiile astea de criza. Blogurile și rețelele sociale sunt deja noile flăcări din Amon Din.

Sursa foto: The Thain’s Book. An encyclopedia of Middle-earth and Numenor.

5 Comments

  • Ei, am exagerat, nu l-am vazut chiar de 36 de ori. Oricum, de fiecare data cand e la TV, ma uit. Imi plac muntii si orasele acelea fantastice.

  • Recunosc că încă nu am văzut filmul, însă acum înţeleg de ce în 2001, când eram la Uppsala, s-a format la cinematograful din centru o coadă de vreo sută de oameni care au petrecut trei nopţi la rând pe trotuar, în saci de dormit, doar ca să prindă premiera filmului … Şi asta se întâmpla prin noiembrie sau decembrie…

Comments are closed.