Idei

O fericire mai mare

În timpul pauzei de masă, care poate dura chiar două ore, se încing uneori discutii aprinse despre viață și moarte și despre ce se mai întâmplă între aceste două momente. De exemplu azi, un coleg foarte de treabă, foarte serios, a venit cu o veche dilemă: ce te-ar face mai fericit, o viață de singurătate, având două facultăți și carieră, sau o viață de familie, cu soț și doi copii?

A început o dezbatere care ar fi putut ține tot restul zilei, noaptea și ziua următoare. S-a amintit, în treacăt, despre faptul că unele persoane căsătorite sunt mai puțin fericite ca altele necăsătorite, că au probleme diferite, dar care le solicită la fel de mult, că un copil trebuie să se nască într-o familie în care părinții să se iubească și să îi asigure un mediu armonios și că noi, de fapt, nu discutăm despre cazuri concrete, ci stabilim valori.

Chestia e că discuția a pornit de la următoarele alternative: ori căsătorie și copii, ori două facultăți. Care situație ți-ar aduce o fericire mai mare?

Asta mi-a amintit de ce scria Maslow*: aceste lucruri nu trebuie privite ca alternative care se exclud reciproc, pentru că, de regulă, odată ce ți-ai satisfăcut o nevoie, apare alta, superioară. El observă la persoanele aflate în procesul de actualizare a sinelui rezolvarea dihotomiilor. De fapt, rațiunea și emoțiile, trupul și inima, instinctul și voința sunt sinergice, fără conflict între ele și conduc spre aceeași conlcuzie. Pentru a fi completă, o persoană are nevoie și de mâncare și odihnă, și de dragoste și siguranță, și de apartenență la familie, și de satisfacție profesională, și de stimulare intelectuală și deschidere spre cunoaștere, și de satisfacții estetice obținute prin artă, dar și de viață spirituală.

Deci e greu. D-aia sunt atât de puțini oameni care își actualizează sinele zilele acestea.

*Abraham Maslow, Motivație și personalitate, Editura Trei, pp. 30-31 si 301.
Foto: Iuriatan Felipe Muniz, freeimages.com
Publicat pe 19 februarie 2010.