Arta

Romeo și Julieta, povestea rescrisă în stilul pop-rock

Săptămâna asta mi-am zis că, dacă tot nu apuc să merg pe Broadway la un musical adevărat, cel puțin să le văd pe cele de aici, de la noi. Așa că am luat bilete la Teatrul de Operetă Ion Dacian la “Romeo și Julieta”,  musical compus de Gerard Presgurvic și pus în scenă prima dată în Franța, în anul 2001. M-am documentat citind un articol foarte bun pe site-ul Metropotam și am văzut câteva clipuri pe youtube cu spectacolele francezilor. Cea mai bună interpretare de pe Internet mi s-a părut cea a Céciliei Cara și a lui Damien Sargue (artiști care arată, amândoi, foarte, foarte bine).

Totuși, cea mai frumoasă, emoționantă, minunată și impresionantă melodie mi s-a părut aria doicii (And Now She Is În Love – Et Voila Qu’elle Aime). O puteți asculta AICI în limba engleză, în interpretarea lui Jane McDonald. În Anglia, piesa a fost pusă în scenă în anul 2002 la Piccadilly, dar nu a avut succes.

Spectacolul de la București a fost regizat de Miklos Gabor Kerenyi și, pentru că avut o scenă mică, decorurile erau schimbate chiar în timp ce actorii cântau. Era fascinant să vezi cum se plimbă unul dintre personaje pe un pod mobil, în timp ce își cântă oful.

Luminile au fost foarte frumoase iar costumele create de Rita Velich au fost SENZAȚIONALE! Mi-au plăcut cel mai mult rochia roșie a lui lady Capulet, combinație de material mat cu sclipitor și cea albă a Julietei de la final, cu broderie și mâneci largi.

Am fost, totuși, dezamăgită de sunetul foooooarte prost! La început se auzea orchestra prea tare, apoi vocile de pe scenă prea tare, iar corul și instrumentele prea încet. Nu trebuia să fii critic muzical să îți dai seama că Romeo era sub ton și că Julietei îi scapă vocea. Uneori se auzea enervat de fals! Și, la începutul actului doi, nu am înțeles nimic din prima melodie, pentru că, în loc să cânte, interpreții de pe scenă strigau.

Singurul care mi-a plăcut și m-a lăsat cu gură căscată a fost Ernest Fazekas în rolul Tybalt. A cântat foarte curat, cu sensibilitate și a avut niște inflexiuni ale vocii pe care le-am simțit drept în stomac, dacă înțelegeți ce vreau să zic.

Părerea mea este că noi, românii, nu suntem pregătiți în momentul asta să avem teatru muzical. Nu există o școală adevărată de muzică în care oamenii cu voci bune să învețe să cânte, să danseze și să joace teatru în același timp. Într-o piesă că Romeo și Julieta nu prea aveau ce caută voci mari, impostate, de Operă și nici voci slăbuțe, fără personalitate.

Și pentru că văd că azi sunt mai cârcotașă, 0 sa mă străduiesc să închei optimist: atmosfera a fost foarte frumoasă, e SUPER că putem merge la Operetă la piese de teatru muzical, începem să intrăm și noi în rândul lumii destupate la cap, abia aștept următorul spectacol, oricum ar fi el.

Mai jos, melodia Regele Lumii din spectacolul franțuzesc.

2 Comments

Leave a Reply