Idei

Scuze patetice

Zilele astea, simțindu-mă expertă în teoria relațiilor (cu practica e mai greu), am realizat câte lucruri trecem noi cu vederea, numai și numai pentru a nu rămâne singuri. Suntem în stare să găsim scuze patetice la aproape orice comportament. Acceptăm să fim mințiți pe față doar pentru a ne simți puțin mai bine. Sau inventăm noi înșine 1001 de povești care să facă realitatea suportabilă.

Fiindcă, dacă știm și acceptăm un adevăr neplăcut, nu mai avem nicio scuză față de noi înșine și suntem nevoiți să luăm o decizie. Să ne schimbăm viața. Și, când vine vorba despre renunțarea la o relație disfuncțională, se aplică vorba din popor:

Răul pe care îl știi e mai bun

decât răul pe care nu îl știi.

Există o mulțime de motive sociale și economice care îi împiedică pe oameni să nu caute schimbarea. Uneori este vorba, însă, doar de o mare și inconștientă teamă de singurătate. Fiindcă, în realitate, fiecare vâslește în barca lui. Iar o persoană căreia suntem nevoiți să îi găsim permanent scuze este orice altceva în afară de sufletul nostru pereche (dacă o exista așa ceva pe undeva).

Așadar, dacă critică tot timpul, dacă nu face niciodată cadouri, dacă uită să anunțe că nu mai vine, dacă nu povestește ce probleme are și unde se duce, dacă nu ne întreabă ce probleme avem și unde ne ducem, ca să nu fie la rândul său întrebat, dacă nu se implică în viața de cuplu, atunci probabil că încă mai caută altceva. Vorba filmului: “He’s Just Not That Into You“.

Ce pierdere de vreme, să găsim mereu scuze patetice pentru indiferența unui străin din lumea reală, confundându-l cu ființa imaginară pe care am construit-o în mintea noastră din nevoia de a fi fericiți.

Sursa de inspirație pentru acest entry a fost cartea “Psihologia cuplului“, scrisă de Adrian Nuță.

Foto © Andy TootellUnsplash

9 Comments

  • De o mie de ori mai bine singura decat langa un dobitoc! 😀

    Tocmai “consiliez” o amica in situatia descrisa de tine si i-am dat acelasi sfat: reject the monkey!

    🙂

  • Am scris entry-ul asta in urma unei discutii cu prietena mea Raluca si l-am programat pentru azi. Asa ca, citind din nou, pot sa adaug ca, de cele mai multe ori, nu e vorba despre dragostea pentru un anumit om, ci doar de teama de singuratate.

  • Pai, teama de singuratate a tinut-o pe amica mea langa un om care nu da doi bani pe ea.
    Ea aduce bani in casa, ea plateste menajera, etc.
    El duce si aduce copilul de la scoala si joaca jocuri. Atat.
    De Mos Craciun i-a cerut nevestei masina noua =)) Culmea tupeului! Iar el, in loc sa mearga sa-si caute de munca, prinde radacini in fotoliu! Brrrrr….

    Deci

  • Pe unul dintre cosurile de gunoi ale personalului spre Arad scria zilele trecute cu marker urmatoarele cuvinte:
    “sa iubesti e bine /
    dar sa stii pe cine /
    nu spune iubit /
    oricarui tampit”
    :)))

  • ahhh… fireste: prietenul imaginar se transforma in barbatul imaginar.

    in momentul in care inceteaza sa-ti mai vorbeasca, probabil.

  • Spunea nu mai stiu in ce carte, ca in basme, printesa saruta broscoiul iar apoi acesta se transforma in printz, in timp ce in viata reala, cel mai adesea printesa saruta printul si apoi acesta se transforma treptat intr-un soi de broscoi.

Comments are closed.