FavoriteIdei

Fiecare în barca lui

Sunt momente când prietenii nu mai au ce să îți spună. Știi totul, însă asta nu face ca lucrurile să fie mai ușoare. Acestea sunt momentele în care este suficient ca prietenii să îți fie aproape. Să știi că ești iubit, să știi că există oameni pentru care contezi.

Asta spune, de fapt, Irvin Yalom în prologul cărții “Călăul dragostei“: din conștiința de sine decurge o stare de anxietate, care însoțește, de fapt, sentimentul de izolare existențială – distanța de netrecut dintre sine și alții. În experiențele de trecere (naștere, moarte) suntem singuri. Clifford Goldstein observă și el, în cartea “Rațiuni ale inimii“, că niciun om nu poate simți durerea altui om, și îl citează pe Nietzsche: “Până la urmă, te trăiești pe ține însuți”.

În paranteză fie spus, una dintre căile prin care această senzație de izolare/anxietate este eliminată este relația fuzională cu mama, de exemplu, sau cu un partener iubit în cuplu.

În restul timpului, când nu suntem îndrăgostiți, vâslim fiecare în barca lui, trăindu-ne propriile bucurii și suferințe, trăindu-ne pe noi înșine separați de ceilalți. Însă, așa cum spunea unul din pacienții lui Yalom, “chiar dacă ești singur în barca ta, nu se poate să nu te simți mai liniștit când vezi că, în apropiere, luminile altor bărci se leagănă pe valuri”.

Foto © Loredana Dumitrașcu – Lacul Hagatjern, Norvegia.