Idei

Să fim, deci, idealiști!

Ești un vizionar și descoperi potențialul din fiecare persoană pe care o întâlnești. Ceea ce poate ea deveni, dacă își dezvoltă abilitățile cu care s-a născut. Și crezi despre seamănul tău că este bun, dezinteresat și cu intenții oneste. 

Asta este o calitate absolut necesară pentru un profesor care îi învață pe elevii lui să zboare cu propriile lor aripi prin viață dar, mai mult decât atât, este punctul de plecare în orice relație frumoasă de prietenie între doi oameni. 

Abilitatea de a vedea ce-i mai bun într-un om reprezintă, însă, și o mare vulnerabilitate. Nu ești în gardă, te deschizi către celălalt și îi dai posibilitatea să te rănească. Sau riști să fii dezamăgit de faptul că, de multe ori, cei pe care îi creditezi cu bunătate și sclipire de geniu aleg calea cea mai ușoară sau calea cea mai rapidă și nu sunt câtuși de puțin interesați de progres sau de actualizarea sinelui. 

În orice caz, filmul de mai jos, avându-l ca protagonist pe psihiatrul existențialist Viktor Frankl, confirmă că e mai bine să fii idealist și să vezi oamenii că fiind buni și bine intenționați.

Dacă ești pragmatic și îl tratezi pe un om așa cum este el în momentul prezent, îl vei face să regreseze; dar, dacă te vei raporta la cea mai bună variantă pe care celălalt o poate avea, atunci acesta se va strădui să nu îți înșele așteptările și va privi în sus, către idealul pe care i l-ai desenat în fața ochilor.

Să fim, deci, idealiști! Lumea va fi mai frumos colorată, iar oamenii mai împăcați unii cu alții!

3 Comments

  • Nu sunt de acord cu idealismul, mi se pare ca un om idealist atinge un scop si pierde mult mai mult din sensul si bucuriile vietii. Poate fi o progresie pentru el sa isi atinga scopul dar de multe ori inseamna regresia multor altora peste care trece sa si-l atinga. Vorbesc aici despre fapte reale, vazute!

    PS: mi-a placut discursul din videoclip:)))

  • mai întâi, sunt foarte plăcut impresionată de faptul că întâlnesc aici cadre didactice. e mult mai bine decât porcăriile de ședințe metodice.
    Da, e greu să accepți faptul că deși vezi potențialul unui elev, deși încerci să-i arăți și lui că poate face lucruri mărețe, el îți aruncă în față că preferă să ajungă ca Becali, ridicol, dar bogat, decât să urmeze școli înalte pentru un salariu de nimic.
    Gând bun 🙂

Leave a Reply