Idei

Cum să te dezdrăgostești

Uneori, în viață, dacă ești foarte norocos, ți se întâmplă să te îndrăgostești. Sau, așa cum scrie dr. Vlad Stroescu pe blogul lui, Dulce Mahala, îți dai voie să te îndrăgostești. Cum procedezi, însă, când ți s-au aprins călcâiele după o persoană nepotrivită, sau când descoperi că te afli într-o relație toxică și ești impregnat de tristețe și nesiguranță de sine?

Cum să te eliberezi din vraja sau obsesia creată în jurul celuilalt?

Citind pentru examenul de psihologie socială, am descoperit o teorie drăguță care pare să ofere o soluție la această problemă.
Jean-Claude Abric vorbește aici despre reprezentările sociale ca fiind formate dintr-un nucleu central și un sistem periferic.

Nodul central al reprezentării este determinat istoric, social, ideologic și depinde de norme și de memoria colectivă a grupului. Când te îndrăgostești de cineva, nu ești influențat doar de balanța hormonală din organismul tău, ci și de normele societății în care trăiești, de reprezentările  tale despre masculinitate sau feminitate și de arhetipuri, de imaginea părintelui de sex opus și așa mai departe. Nodul central este stabil și consistent.

În jurul nodului central gravitează sistemul periferic, funcțional și determinat de întâmplările concrete, imediate. Este interfața dintre nodul central și mediul exterior și ajută individul să se adapteze la realitate.

Nu degeaba se spune că ești “orbit de dragoste”. Imaginea persoanei iubite este idealizată, perfectă, iar îndrăgostitul selectează din realitate acele acțiuni care consolidează “nucleul” acestei ființei imaginare. Găsește o mulțime de scuze prin care își protejează obiectul venerației de slăbiciuni și defecte.

Este nevoie de timp și de curaj să observi elementele din sistemul periferic, să le interpretezi corect ca fiind rezultate din plictiseală, egoism, indiferență sau, poate, dorință inconștientă de răzbunare. Toate aceste detalii îți arată, zi după zi, că persoana reală este complet diferită de ceea ce ai construit în capul tău.

Ce copleșitor, să fii îndrăgostit și lucid în același timp!

Dar, în momentul în care ai reușit să separi în mintea ta cele două “persoane”, poți să fii fericit: ai început să te dezdragostesti. Fiecare lucru neplăcut pe care îl descoperi lasă o rană în inima ta, dar fiecare dintre aceste răni te mai îndepărtează puțin de relația toxică în care te-ai complăcut.

În concluzie, dacă vrei să fii liniștit, sănătos și să nu ai inima plină de cicatrici dureroase, ar fi bine să urmezi sfatul lui Solomon din Cântarea Cântărilor (capitolul 3, versetul 5): nu treziți dragostea până nu vine ea. Cu puțin noroc, poate scapi și nu vine niciodată! Acesta este secretul multor relații de succes, bazate pe orice altceva, în afară de îndrăgostire.

Nu treziți dragostea până nu vine ea!

Dar, dacă obișnuiești, din când în când, să te lași dus de val și să te îndrăgostești, atunci cred că va trebui să îți asumi riscul să nu fii iubit la fel. Să fii nevoit să te dezdragostesti și să speri că, într-o bună zi, vei întâlni pe cineva care să fi crescut în inimă o dragoste asemănătoare cu a ta. O dragoste în oglindă.

Photos: Shahadat Shemul, Pascale Amez, Mayumi Ueno on Unsplash

6 Comments

  • Atunci vei fi strivit între două oglinzi: una reflectă imaginea a ce crezi tu despre tine și cealaltă în care se reflectă părerile celorlalți.
    Fiecare om de care te îndrăgostești are ceva care te atrage, este imaginea proprie despre ceea ce crezi că ar putea fi „perfecțiune”.
    Cu puțin timp înainte de a muri, Carl Jung a făcut o afirmație: omenirea ar trebui să-și cunoască „umbra” și să se împace cu ea. Altfel, „umbrele” ne vor distruge. Singura modalitate prin care omul își poate cunoaște „umbra” e să-și lase rațiunea să adoarmă.
    Sunt multe lucruri care pot ucide iubirea dintr-un om, iar rădăcinile unei astfel de suferințe sunt mult mai adânci.
    Dacă omul a avut pretenții față de tată, supărări pe destin sau pe Dumnezeu; dacă mă identific cu familia, atunci gelozia rămâne; dacă îmi revizuiesc viața și banii rămân în continuare valoarea supremă; dacă mă identific cu aptitudinile, intelectul și perfecțiunea, atunci trufia rămâne; dacă în orice situație critică mă voi gândi să-mi salvez banii, familia și perfecțiunea, atunci voi ucide iubirea. Dacă însă „eu-l meu interior” îl voi identifica pentru totdeauna și fără dubii cu iubirea, atunci eu, mereu și pretutindeni voi păstra iubirea, iar acest lucru mă va salva pe mine și pe copii mei. (S.N.Lazarev, vol. III – Iubirea)

  • ”Cu putin noroc, poate scapi si nu vine niciodata.” Fraza asta e o gluma, nu? 🙂 Ma indoiesc ca exista fiinta care si-ar putea dori sa nu intalneasca niciodata dragostea, fie si cu riscul aparitiei ”momentului în care trebuie să se dezdragosteasca” (ma refer la dragostea fata de o persoana de sex opus).
    Iar daca vorbim de dragostea de oameni (in general) atunci cred ca trebuie sa ramanem ”indragostiti” neconditioant, sa-i iubim chiar si pe cei care ”nu ne iubesc asa cum vrem noi”.
    O zi senina iti doresc!
    🙂

    Lora Dya

Leave a Reply