Idei

Dragostea de sine nu miroase-a bine!

Oriunde ai întoarce capul, dai peste îndemnuri de genul “iubește-te pe ține însuți”, “împrietenește-te cu tine”, “concentrează-te asupra ta, tu ești cea mai importantă persoană din lume!”. Am ajuns o societate de indivizi conștienți de propria valoare, narcisiști și autosuficienti.

Știți ce s-a întâmplat cu Narcis, eroul legendar despre care a scris, printre mulți alții, și poetul Ovidiu în Metamorfoze? El era un vânător neasemuit de frumos, dar mândru. Nimfa Echo s-a îndrăgostit de el și, fiind refuzată, s-a stins de durere. În schimb, Nemesis, mai răzbunătoare, l-a determinat să se îndrăgostească de propria lui imagine oglindită într-un lac. Neputând ajunge la ființa iubita, Narcis a fost foarte nefericit și, într-un final, s-a sinucis.

Există o formă benefică a iubirii de sine, aceea care stă la baza unei imagini de sine pozitive: să te cunoști, să te accepți așa cum ești, să te simți bine în pielea ta. Această este, însă, doar prima etapă. Fiindcă a te concentra excesiv pe ține, pe senzațiile și sentimentele tale, pe nevoile tale, visurile tale, gândurile tale, ăsta este un fel de narcisism secundar* care se întoarce că un bumerang împotriva ta. A spune că tu n-ai nevoie de nimeni este o minciună, în primul rând față de ține însuți. Vei aluneca și te vei îneca în propria singurătate și lipsă de sens.

Împlinirea o capeți atunci când dăruiești iubire, când îl investești afectiv pe celălalt, când îți îndrepți atenția de la reflexia din oglindă către chipul celui de lângă tine. Sigur că îți asumi riscul ca dragostea din ține să nu găsească ecou în celălalt. Chiar și atunci, știi că există cineva pe lume care a meritat să îți ridici ochii din oglindă pentru a oferi o parte din ține.

Știi că nu ești singur. Există cineva pe lume. Alt-cineva.

*Serge Hefez, În inima bărbaților, Ed. Nemira, 2008.
Foto: Katherine Evans, freeimages.com
Publicat pe 29 octombrie 2011