Academic

Scientific Article: Common and Professional Language in Oral Health Education

Article published in Medicine in Evolution Magazine about the effects of oral health education through radio, based on “The Toothbrush” 5 minutes feature broadcast at the Voice of Hope Radio between 2001 and 2005.

ABSTRACT

The mass-media use for dental education is justified by their impact in building or changing attitudes and behaviors and by the important number of the receptors. In order the communication process to be successful, the source’s language must be designed in a way that receptor (the public, the patient) to understand it. The present study consider the efficiency of a radio feature about dental medicine in transmitting information to the listeners.

The study demonstrate that professional language without any explanation is followed by confusions and impossibility of receive or accept the health information.

FULL-TEXT IN ROMANIAN

APASA AICI PENTRU ARTICOLUL ȘTIINȚIFIC ÎN LIMBA ROMÂNĂ

LIMBAJUL COMUN ȘI LIMBAJUL DE SPECIALITATE ÎN EDUCAȚIA PENTRU SĂNĂTATE

Loredana Dumitrașcu1, Mihaela Adina Dumitrache1, Ruxandra Moraru2, Cristian Comes3, Irina Donciu4

1 Disciplina de Sănătate Orală și Științe Comportamentale, Facultatea de Medicină Dentară, Universitatea de Medicină și Farmacie Carol Davila, Bucureşti

2 Adult Oral Health Department, Queen Mary, University of London

3 Disciplina de Diagnostic oro-dentar, Ergonomie și Metodologia Cercetării, Facultatea de Medicină Dentară, Universitatea de Medicină și Farmacie Carol Davila, Bucureşti

4 Disciplina de Tehnologia Protezelor și Materiale Dentare, Facultatea de Medicină Dentară, Universitatea de Medicină și Farmacie Carol Davila, Bucureşti

REZUMAT

Folosirea mijloacelor de comunicare în masă de către medicii dentiști este justificată de impactul acestora în formarea sau schimbarea atitudinilor și de numărul mare al receptorilor. Totuși, pentru ca procesul comunicării să își atingă scopul, limbajul folosit de emițător (medicul dentist) trebuie conceput astfel încât receptorul (ascultătorul, telespectatorul sau, în cabinet, pacientul) să îl înțeleagă. Studiu de față analizează eficiența unei rubrici radiofonice de medicină dentară în transmiterea informațiilor către ascultătorii fideli. Studiul a demonstrat că utilizarea limbajului științific fără a fi ulterior explicat în limbaj comun conduce la confuzii în rândul publicului și la imposibilitatea de a-și însuși sau de a accepta informațiile transmise.

Cuvinte cheie: educație, radio, sănătate, rubrică, mass-media

INTRODUCERE

Mijloacele de comunicare în masă au devenit o prezență constantă în diferite sectoare ale vieții sociale, trasmițând informații și realizând conexiuni între oameni, locuri, idei și evenimente la care, altfel, nu am avea acces. De aceea, începând cu anii ’40, s-a pus problema “responsabilității sociale a presei”. Raportul Comisiei pentru libertatea presei (Commision on Freedom of Press) din 1947 a subliniat patru funcții ale sistemului mass-media în democrație: diseminarea informației, având ca urmare creștrea nivelului de cunoaștere în rândul populației;  interpretarea faptelor, care conduce la cristalizarea propriei opinii; exprimarea opiniilor sau semnalarea evenimentelor și critica acestora, care conduce la creșterea capacității de adaptare a publicului[1].

Această clasificare îmbogățește, de fapt,  abordarea lui Harold Lasswell, care a afirmat că presa are trei funcții majore: de supraveghere a lumii prin relatarea evenimentelor, de interpretare a acestor evenimente și de facilitare a integrării sociale a individului[2]. Ulterior, alți cercetători (Walter Lippmann, Paul Lazarsfeld, Denis McQuail) au adaugat alte roluri celor deja definite, dar au adus și critici privind metodele de dezbatere a problemelor și de organizare a realității. Subliniem afirmația lui Walter Lippman, care consideră că educația este principalul mijloc prin care omul poate căpăta deprinderea de a examina sursele de informație și de a descoperi eventualele erori[3]. În lucrarea de față ne vom opri asupra importanței utilizării mijloacelor de comunicare în masă pentru a respecta, într-o societate democratică, dreptul publicului la o permanentă informare și la o interpretare corectă a acestor informații.

Educația pentru sănătate oro-dentară realizată prin intermediul mijloacelor de comunicare în masă beneficiază de avantajul că se adresează unui mare număr de destinatari. Adresându-se unui public larg, mesajul educativ trebuie să răspunda unor nevoi, să vină în întâmpinarea unor curiozități. Mai mult, studii efectuate asupra publicului radio au aratat că efectele comunicării de masă sunt cumulative și se manifestă pe termen lung[4], de aceea orice program de educație pentru sănătate oro-dentară prin intermediul mass-media trebuie planificat cu o continuitate în timp.

Procesul comunicării cuprinde un emițător, un mesaj, un canal, un receptor, o relație între emițător și receptor, un efect și, uneori, un scop al comunicării[5]. Procesul de codificare presupune că mesajul sanogen este tradus de către medic într-un limbaj (sau cod) care să poată fi înțeles (decodificat, re-tradus) de receptor – pacientul. Feedbackul este esențial în ajustarea proceselor de comunicare. Întrucât transmiterea mesajului mediatic este unidirecțională, neexistând posibilitatea unui feedback instantaneu, trebuie acordată o atenție deosebită codului folosit. Calitatea unui act de comunicare depinde în mare măsură de pertinența codului utilizat, care trebuie adaptat la natura informației transmise, la scopul comunicării și la caracteristicile publicului țintă[6]. Codul optim este cel care permite cea mai bună înțelegere a mesajului și trebuie elaborat în funcție de receptor. „Limbajul științific, spre deosebire de limbajul obișnuit, exprimă necesitatea exactității în comunicare”[7]. Totuși, orice om de știință trebuie să își definească termenii cât mai aproape de limbajul sau convențiile curente.

Pentru a analiza modul în care mesajul sanogen ajunge la audiență, am studiat modelul lui Stuart Hall[8], formulat în legatură cu televiziunea, dar posibil de extins și la celelalte medii. Mesajul este constituit pe baza alegerilor făcute de emițător (în cazul nostru, medicul) și este organizat în semne și simboluri specifice culturii din care acesta face parte. Mesajul este în așa fel construit, încât servește scopului de a orienta publicul către anumite idei, credințe, puncte de vedere (în cazul nostru, legate de starea de sănătate oro-dentară). Pe de altă parte, publicul (ascultătorii, pacienții) rezistă adesea acestui demers și interpretează informația prin prisma experienței proprii și a culturii de apartenență. Așadar, teoria lui Stuart Hall susține că semnificația unui mesaj transmis nu corespunde întotdeauna cu ceea ce receptorii înteleg, în ciuda sistemelor lingvistice comune.

În demersul educativ prin intermediul mass-media pot apărea, așadar, diferite bariere care împiedică atingerea scopului comunicării. În procesul de comunicare, barieră reprezintă orice lucru care reduce fidelitatea sau eficienţa transferului de mesaj. În studiul de față ne-am oprit asupra barierelor de limbaj, de evitat în realizarea și diseminarea mesajului sanogen[9]. În această categorie intră situațiile în care aceleași cuvinte au sensuri diferite pentru emițător și receptor (de exemplu, termenul „placă” semnifică „placă microbiană” pentru medicul-emițător și „proteză totală mobilă” pentru receptor). Barierele de limbaj pot deriva din diferențele de pregătire și experiență practică, dar și din starea emoțională a participanților la comunicare. Cuvintele și expresiile confuze trebuie evitate în discurs. De asemenea, idei preconcepute referitoare la un subiect (a se vedea concepțiile despre toxicitatea fluorului induse de presa romanească în urmă cu câțiva ani) pot reprezenta obstacole în acceptarea mesajului.

MATERIAL ȘI METODĂ

În peridoada 2001-2005 am realizat o rubrică de medicină dentară, „Periuţa de dinţi”, difuzată săptămânal la postul de radio „Vocea Speranţei” din Bucureşti (94,2 FM). Realizatoarea emisiunii era medic dentist şi absolventă a unui Curs Postuniversitar de Jurnalism. Au fost planificate temele şi, ulterior, redactate, înregistrate și prelucrate. Fiecare rubrică avea o durată de trei până la cinci minute şi aborda un singur subiect, folosind limbajul comun sau explicând termenii ştiinţifici folosiţi. Pentru subiectele care au permis acest lucru, au fost utilizate şi efecte sonore (de exemplu, sunetul apei care curge, al periuţei de dinţi electrice sau al intrumentarului rotativ din cabinet).

La finalul studiului, am conceput un chestionar autoadministrat şi l-am trimis prin poştă unui număr de 80 de subiecţi, ale căror date de contact se aflau într-o baza de date pe care am format-o din câştigătorii concursurilor săptămânale de la finalul rubricii. Plicul trimis prin poştă conţinea chestionarul, o scrisoare prin care se solicita colaborarea la studiu, menţionându-se scopul ştiinţific şi caracterul anonim al participării la cercetare, precum şi modalitatea de completare a chestionarului şi un plic timbrat autoadresat pentru răspuns. În următoarele două zile după expedierea scrisorilor, am luat legătura telefonic cu fiecare dintre cei 80 de ascultători din baza de date, prezentându-ne şi cerându-le ajutorul pentru realizarea acestui studiu.

Subiecţii au fost rugaţi să răspundă la un chestionar format din 26 de itemi, reprezentând 13 subiecte, fiecare formulat în două moduri: în limbaj comun şi utilizând termeni de specialitate. Afirmaţiile au cuprins următoarele teme: prevenirea cariei dentare, prevenirea bolii parodontale, prevenirea anomaliilor dento-maxilare şi anxietatea faţă de tratamentele dentare.

Studiul a avut ca obiective verificarea modului în care mesajul transmis, codificat de către medic în cadrul emisiunilor, a fost recepţionat şi decodificat de receptor (ascultătorul), testarea cunoştinţelor asimilate şi a nivelului de înţelegere a noţiunilor de sănătate orală transmise prin mass-media (radio), identificarea nivelului de înţelegere a mesajului formulat în limbaj ştiinţific şi în limbaj comun, identificarea şi eliminarea barierelor în comunicarea prin intermediul radioului şi controlul răspunsului la mesajul sanogen.

Din cei 80 de subiecţi chestionaţi, au răspuns 49. Rata de răspuns prin poştă este foarte mare (61%) şi se datorează, pe de o parte, ataşării plicului timbrat de răspuns şi, pe de altă parte, abordării telefonice individuale a tuturor subiecţilor după expedierea scrisorilor şi solicitării verbale a sprijinului pentru cercetare. La aceasta rată de răspuns a contribuit şi faptul ca radio „Vocea Speranţei” este un post de nişă, cu specific religios, non-comercial, care beneficiază de un public stabil, fidelizat în timp.

Fiecarui set de două afirmaţii care abordau aceeaşi temă i s-a acordat un cod, datele fiind analizate statistic cu ajutorul programului SPSS. S-au respectat codurile 1–4 pentru fiecare întrebare, în aceeaşi succesiune (1 = „dezacord”, 2 = „parţial de acord”, 3 = „acord”, 4 = „foarte de acord”). Am efectuat statistica descriptivă, urmărindu-se, pentru fiecare set de itemi, distribuţia scorurilor 3 şi 4 („de acord” şi „foarte de acord”), acestea atestând faptul că ascultătorii şi-au însuşit cunoştinţele despre subiectele abordate.

Am urmărit, de asemenea, şi numărul de perechi de răspunsuri 1 – 4 în cadrul seturilor de afirmaţii („dezacord” şi „foarte de acord”), acestea indicând o confuzie între noţiunile prezentate în limbaj de specialitate şi în limbaj comun. Totodată, s-a facut analiza statistică de corelare a seturilor de afirmaţii luate în studiu, exprimată de coeficientul de corelare Spearman. Nu s-a utilizat analiza folosind coeficientul Pearson, datorită faptului că variabilele utilizate nu au o distribuţie după curba normală.

REZULTATE ȘI DISCUȚII

Respondenţii au avut vârste cuprinse între 21 şi 80 de ani, cu o pondere mai mare a sexului feminin (86%). Participanţii la studiu au fost, în proporţie de 46%, persoane încadrate în muncă şi 54% pensionari. Mai mult de jumătate dintre participanţii la studiu aveau studii medii şi doar 9% erau absolvenţi de şcoală generală (Figura 1.).

Afirmaţiile care abordau aceeaşi temă, una în limbaj ştiinţific şi cealaltă în limbaj comun, au fost grupate şi analizate în paralel.

Fig. 1. Distribuţia subiecţilor în funcţie de educaţie (N=49)

Primul set de afirmaţii (1 şi 25) se referă la sângerarea gingivală la periaj. Afirmaţia 1 foloseşte limbajul comun, „boală a vaselor gingiei”, iar afirmaţia 25 limbajul de specialitate, respectiv „fragilitatea vaselor capilare gingivale”. Am observat, în ambele variante de formulare a întrebărilor legate de afecţiunile gingiei, numărul mare de răspunsuri tip 3 (41% şi 35%) şi 4 (47% şi 33%), semn că respondenţii cunosc subiectul. Am identificat doar 4 perechi de răspunsuri 1 – 4, care denotă confuzie în ceea ce priveşte modalitatea de exprimare. Coeficientul Spearman este nesemnificativ statistic.

Afirmaţiile 2 şi 16 abordează tema anxietăţii dentare în limbaj de specialitate şi în limbaj comun. Am observat o lipsă de corelare între răspunsuri şi un procent mic de răspunsuri 3 şi 4, mai frecvente însă la afirmaţia care foloseşte limbajul de specialitate.

Afirmaţiile 3 şi 26 se referă la patologia mucoasei orale. Am observat o rată mare de necunoaştere a termenilor: 37% răspunsuri de tip 1 la fiecare dintre cele două afirmaţii. Au existat trei grupe de răspunsuri 1–4, care indică o confuzie în ceea ce priveşte termenii utilizaţi. Coeficientul Spearman (0,452) indică o mai bună corelare între răspunsuri.

Prin setul de afirmaţii 4–11 am dorit să aflăm dacă respondenţii ştiu că este necesară o radiografie înainte de extracţia dentară. Am observat că subiecţii cunosc bine subiectul: 61%, respectiv 67% de răspunsuri 4 – „foarte de acord” – şi nici un răspuns „dezacord” la afirmaţia formulată în limbaj comun. Am obţinut un grad semnificativ statistic de corelare între răspunsuri, cu un coeficient Spearman de 0,646.

Afirmaţiile 21 şi 5 se referă la deformaţiile osoase din rahitism. Am observat o rată mare a răspunsurilor de tip „foarte de acord” (57%, respectiv 65%) şi nu am înregistrat nici o pereche de răspunsuri 1–4, care ar fi indicat o confuzie. Coeficientul de corelare Spearman este semnificativ din punct de vedere statistic (0,637).

Afirmaţiile 18 şi 6 testează cunoştinţele cu privire la depunerile de tartru. Subiectul este foarte bine cunoscut: 53%, respectiv 61% răspunsuri „foarte de acord”. Coeficientul de corelare Spearman este semnificativ din punct de vedere statistic (0,512).

Utilizarea apelor de gură este tema abordată în afirmaţiile 7 şi 19. Am observat o mare rată a răspunsurilor 3 şi 4, care arată o bună cunoaştere a subiectului. Coeficientul de corelare Spearman are o valoare semnificativă (0,526).

Setul de afirmaţii 8–14 abordează tema periajului dentar. Am obținut un număr mai mare de răspunsuri tip 3 (49, respectiv 40%) şi 4 (20% şi 40%), care marchează o neînţelegere a conţinutului propoziţiei. De asemenea, am obţinut patru perechi de răspunsuri 1–4, care indică o confuzie cu privire la subiectul propus. Cele două afirmaţii nu corelează statistic, coeficientul Spearman fiind de 0,231.

Spearman's rho Afirmaţia 4 Correlation Coefficient 1,000 ,646(**)
Sig. (2-tailed) . ,000
N 49 49
Afirmaţia 11 Correlation Coefficient ,646(**) 1,000
Sig. (2-tailed) ,000 .
N 49 49

Coeficientul Spearman pentru perechea de afirmaţii 4 şi 11, referitoare la radiografiile dentare

Perechea de afirmaţii 9–22 se referă la obiceiurile vicioase. Răspunsurile cele mai numeroase sunt „foarte de acord” (57 şi 65%), dar un procent mai mic dintre participanţii la studiu răspunde corect la întrebarea care utilizează termenii ştiinţific. Am întâlnit doar două răspunsuri care arată o confuzie cu privire la subiect. Coeficientul de corelare Spearman nu este semnificativ statistic.

În formularea afirmaţiei 10, am folosit termenul „colonie de microbi”, care defineşte placa bacteriană. În limbaj de specialitate (afirmaţia 24), am utilizat expresia „ecosistem responsabil de producerea cariei”. Am obţinut o rată foarte mare a răspunsurilor „foarte de acord” (55, respectiv 53 de procente), probabil pentru că subiectul este bine cunoscut de publicul ţintă. Coeficientul Spearman are valoarea 0,740.

 

Spearman's rho Afirmaţia 24 Correlation Coefficient 1,000 ,740(**)
Sig. (2-tailed) . ,000
N 49 49
Afirmaţia 10 Correlation Coefficient ,740(**) 1,000
Sig. (2-tailed) ,000 .
N 49 49

Coeficientul Spearman pentru perechea de afirmaţii 24 şi 10, referitoare la placa microbiană

Afirmaţiile 20 şi 12 verifică dacă subiecţii au înţeles care este rolul fluorului în cavitatea orală. Am observat o rată crescută de răspunsuri de tip 1 (31 şi 49%), care indică o necunoaştere a subiectului. Coeficientul de corelare are valoarea 0,532.

Întrebările 17 şi 13 focalizează pe anatomia dintelui. Smalţul este „stratul care acoperă dintele” (întrebarea 13) şi „un ţesut protector” (întrebarea 17). Am obţinut o foarte mare rată de răspunsuri „foarte de acord” (67%, respectiv 81%), dar şi un număr mare de perechi 1 – 4, care indică necunoaşterea noţiunilor. Rezultatele obţinute sunt semnificative statistic, la un coeficient Spearman de 0,548.

Ultimul set de afirmaţii se referă la rolul fluorului şi la modalităţile de administrare. Am observat că respondenţii nu cunosc acest subiect, răspunsurile fiind aproape egal distribuite între ranguri. Există 10 perechi de răspunsuri 1–4, care indică necunoaşterea noţiunilor şi confuzie cu privire la termenii utilizaţi. Coeficientul Spearman nu este semnificativ statistic.

CONCLUZII

Utilizarea mijloacelor de comunicare în masă în scopul educației pentru sănătate oro-dentară este o oportunitate pe care trebuie să o avem permanent în vedere. Numărul mare de subiecți care primesc mesajul sanogen, dar și autoritatea de care se bucură mass-media sunt puncte forte în demersul educativ. Totuși, nu trebuie pierdut din vedere modul în care are loc codificarea și, ulterior, decodificarea mesajului.

Utilizarea limbajului științific fără a fi ulterior explicat în limbaj comun conduce la confuzii în rândul publicului, la imposibilitatea de a-și însuși sau accepta informațiile transmise. În acest fel, practic, scopul comunicării educative nu este atins. De aceea, fie că este vorba despre o rubrică de medicină dentară, de un interviu acordat unei publicații sau de o discuție cu pacientul în cabinetul dentar, medicul trebuie să folosească un limbaj comun sau, dacă folosește termeni de specialitate, să îi explice folosind expresii uzuale și cuvinte simple.

Mesajul trebuie adaptat la caracteristicile demografice și de stil de viață ale publicului țintă, pe de o parte, dar și la politica editorială a instituției media participante la campania de educație pentru sănătate. Subiectele care nu interesează sau afectează direct publicul nu vor fi reținute. În plus, orice program de educație pentru sănătate oro-dentară trebuie să fie conceput pe termen lung, pentru a cumula efectele expunerii la informație.

BIBLIOGRAFIE

[1] Van Cuilenburg, J.J., Scholten, O. şi Noomen, G.W. [1991](2004). Ştiinţa comunicării. Bucureşti: Editura Humanitas, 255.

[2] Dobrescu, P. şi Bârgăoanu, A. [2003]. mass-media și societatea. Bucureşti: Editura Comunicare.ro, 128.

[3] Lippmann, W. [1922](1991). Public opinion. New Brunswick: Transaction Publichser, apud. Dobrescu, P. şi Bârgăoanu, A., idem, 49.

[4] Herzog, H. Motivations and Gratifications of Daily Serial Listeners. în W. Schramm. The Process ans Effects of Mass Communication, apud. Dobrescu, P. şi Bârgăoanu, A. [2003]. mass-media și societatea. Bucureşti: Editura Comunicare.ro, 199.

[5] McQuail, D. şi Windahl, S. [1982](2004). Modele ale comunicării pentru studiul comunicării de masă. Bucureşti: Editura Comunicare.ro, 12.

[6] Abric, J.C. [1999](2002). Psihologia comunicarii. Teorii și modele. Iaşi: Editura Polirom, 25.

[7] Van Cuilenburg, J.J., Scholten, O. şi Noomen, G.W., Idem, 159.

[8] Hall, S. (1980). Encoding and Decoding în Television Discourse. în Hall, S., Hobson, D. şi Lowe, P. (eds), Culture, Media, Language. London: Hutchinson, apud. McQuail, Denis şi Windahl, Sven., idem, 121.

[9] Tran, V. şi Stănciugelu, I. (2003). Teoria Comunicării. Bucureşti: Editura Comunicare.ro, 20-21.

 

REFERENCES

Click here for references

1 Van Cuilenburg, J.J., Scholten, O. şi Noomen, G.W. [1991](2004). Ştiinţa comunicării. Bucureşti: Editura Humanitas, 255.

2 Dobrescu, P. şi Bârgăoanu, A. [2003]. Mass-media și societatea. Bucureşti: Editura Comunicare.ro, 128.

3 Lippmann, W. [1922](1991). Public opinion. New Brunswick: Transaction Publichser, apud. Dobrescu, P. şi Bârgăoanu, A. [2003]. Mass-media și societatea. Bucureşti: Editura Comunicare.ro, 49.

4 Herzog, H. Motivations and Gratifications of Daily Serial Listeners. în W. Schramm. The Process and Effects of Mass Communication, apud. Dobrescu, P. şi Bârgăoanu, A. [2003]. Mass-media și societatea. Bucureşti: Editura Comunicare.ro, 199.

5 McQuail, D. şi Windahl, S. [1982](2004). Modele ale comunicării pentru studiul comunicării de masă. Bucureşti: Editura Comunicare.ro, 12.

6 Abric, J.C. [1999](2002). Psihologia comunicarii. Teorii și modele. Iaşi: Editura Polirom, 25.

7 Van Cuilenburg, J.J., Scholten, O. şi Noomen, G.W., Ştiinţa comunicării. Bucureşti: Editura Humanitas, 159.

8 Hall, S. (1980). Encoding and Decoding in Television Discourse. în Hall, S., Hobson, D. and Lowe, P. (eds), Culture, Media, Language. London: Hutchinson, apud. McQuail, Denis şi Windahl, Sven., Modele ale comunicării pentru studiul comunicării de masă. Bucureşti: Editura Comunicare.ro, 121.

9 Tran, V. şi Stănciugelu, I. (2003). Teoria Comunicării. Bucureşti: Editura Comunicare.ro, 20-21.

Citation: Dumitrașcu Loredana, Dumitrache Mihaela Adina, Comes Cristian, Donciu Irina, Moraru, Ruxandra. Common and professional language in oral health education (2013). Medicine in Evolution, XIX, 1,57-62. ISSN 2065-376X.

Foto © Matt Botsford  on Unsplash