Idei

Deșertăciune și goană după vânt

Totul este deșertăciune și goană după vânt. Nimic din ce face omul pe pământ nu are sens. Toate lucrurile sunt într-o necurmată frământare, nimic nu este nou sub soare, ce a fost va mai fi. Cel sărac și cel bogat au parte de aceeași soarta, cel fericit și cel deprimat merg în același mormânt, nimeni nu își mai aduce aminte de lucrurile care au trecut.

Acesta e subiectul cărții Eclesiastul, atribuită regelui Solomon, cel care a construit marele Templu din Ierusalim. Solomon a fost fiul lui David, autorul Psalmilor, și este considerat un mare înțelept. Eclesiastul poate fi o lucrare postmodernă despre viață, în care totul este relativ și provizoriu, o lucrare izvorâtă din depresie și anxietate.

Căci unde este multă înțelepciune, este și mult necaz,

și cine știe multe, are și multă durere

Solomon a avut tot ce și-ar putea dori un om, bogății, putere, faimă, adorare. A căutat să cunoască tot ce poate cunoaște un om, dar lucrul ăsta nu l-a făcut mai fericit. “Căci unde este multă înțelepciune, este și mult necaz, și cine știe multe, are și multă durere”. Pentru că și înțeleptul, și nebunul, au aceeași soarta, dar numai înțeleptul își dă seama de asta.

Autorul cărții a fost un om autentic. A căutat rețeta fericirii, pentru că a avut toate mijloacele pentru asta. Dacă fericirea ar fi existat, nimeni altul nu ar fi avut mai multă putere, mai multe șanse ca Solomon să o găsească. El nu a fost un inconștient plin de importanța sa, ci și-a analizat acțiunile și trăirile și a vrut să se autodepășească, să obțină cât mai mult din această viață. Și a ajuns la concluzia că totul e deșertăciune și goană după vânt.

Ceea ce are sens, afirmă Solomon, este să crezi în Dumnezeu, să faci ce este bine și asta te va ajuta să trăiești și să te bucuri de viața ta. Să nu strângi averi pe care să le lași altora, să nu te chinuiești și să muncești fără odihnă. Să nu te arăți nici prea neprihănit, nici prea înțelept. Să nu te stresezi pentru lucrurile care nu au venit încă.

In ziua fericirii, fii fericit, și în ziua nenorocirii, gândește-te că Dumnezeu a făcut și pe una, și pe cealaltă pentru ca omul să nu mai poată ști nimic din ce va fi după el.

“Teme-te de Dumnezeu și păzește poruncile lui”, zice autorul în finalul cărții. În absența speranței într-o continuare a acestei vieți, nimic de pe pământ nu are sens.

Fotografii: Dawid Zawila și Dmitry Bayer, Unsplash